Military pensioner's merit indemnity dispute quashed and remanded for lack of material jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, respectiv secţia I civilă şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin încheierea din data de 28.10.2016, respectiv sentinţa nr. 351 din data de 28 februarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială, directorul Casei de Pensii Sectoriale - col. dr. B. şi directorul adjunct al Casei de Pensii Sectoriale - col. C., anularea Deciziei nr. 98126 din data de 05.01.2016 emise de Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială şi obligarea acestei pârâte la eliberarea unei noi Decizii care să includă indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 8/2006, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 RON/zi de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea 554/2004.

Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 1.980 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând indemnizaţia aferentă lunilor ianuarie 2016- aprilie 2016, cu actualizarea acestei sume până la data rămânerii definitive a hotărârii şi la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la prezentarea de scuze în mod public exclusiv în domeniul media al Armatei Romane, respectiv în cadrul emisiunii Pro Patria -TVR 1 sau publicarea hotărârii în publicaţia militară "Observatorul militar", în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 206 din 31 mai 2017, a respins primul, al doilea şi al cincilea capăt de cerere din acţiunea exercitată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii directorul Casei de Pensii Sectoriale - col. dr. B. şi directorul adjunct al Casei de Pensii Sectoriale- col. C., ca fiind formulate faţă de persoane fără calitate procesuală pasivă, şi a respins celelalte capete de cerere faţă de aceşti pârâţi, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe, susţinând că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, a susţinut că ceea ce critică este interpretarea defectuoasă a dispoziţiilor Legii nr. 223/2015 cu consecinţe directe şi nefavorabile asupra pensiilor militarilor, lege care, în opinia părţii, nu a realizat o scoatere a pensiilor militare din sistemul public, ci a realizat o individualizare distinctă a acestora, primind o reglementare specială datorită particularităţilor acestui domeniu şi redenumite pensii militare de stat fără a fi scoase însă din sistemul public, aşa cum era situaţia înainte de apariţia Legii nr. 263/2010.

Aşadar, pensiile militare au făcut parte din sistemul public şi anterior Legii nr. 263/2010 sub reglementarea Legii nr. 164/2001, iar confuzia creată de emitentul actului atacat este determinată de sintagma cuprinsă în titlul Legii nr. 8/2006 " pentru pensionarii sistemului public de pensii".

Recurentul a arătat că Legea nr. 832016 privind completarea Legii nr. 8/2006 a fost adoptată ca urmare a situaţiilor discriminatorii determinate de interpretarea eronată şi discreţionară a dispoziţiilor Legii nr. 223/2015.

Or, având în vedere demersul ulterior al legiuitorului de modificare şi clarificare a dispoziţiilor Legii nr. 8/2006 este evident că încetarea plăţii indemnizaţiei sub pretextul eronat că pensionarii militari nu mai fac parte din sistemul public este o măsură complet abuzivă şi fără vreun suport legal, fiind consecinţa interpretării complet defectuoase a normelor legale în materie.

A mai arătat recurentul că, în raport cu prevederile art. 2 din Legea nr. 8/2006, condiţia esenţială pentru a beneficia de respectiva indemnizaţie este calitatea de membru al Uniunii creatorilor români, astfel, prin Legea nr. 223/2015 nu a pierdut calitatea de pensionar, ci a dobândit calitatea de pensionar militar.

Prin urmare, câtă vreme este pensionar de stat şi deţine calitatea de membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România şi nu beneficiază de indemnizaţia de merit stabilită prin Legea nr. 118/2002, recurentul a susţinut că este îndreptăţit la acordarea indemnizaţiei stabilită prin dispoziţiile Legii 8/2006 astfel cum rezultă din art. 2 " beneficiază de dispoziţiile prezentei legi persoanele care au calitatea de membru al uniunilor de creatori . . . . . . . . . .".

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-pârâtă Casa de pensii sectorială a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, iar intimatul-pârât C. a cerut admiterea excepţiilor privind lipsa calităţii sale procesuale şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac exercitate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

1. Aspectele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 98126 din data de 05.01.2016 emise de Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială şi obligarea acestei pârâte la eliberarea unei noi Decizii care să includă indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 8/2006, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 RON/zi de întârziere în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea 554/2004, şi la prezentarea de scuze public exclusiv în domeniul media al Armatei Romane, precum şi obligarea pârâţilor la despăgubiri materiale şi morale.

În raport cu obiectul dedus judecăţii, instanţa de control judiciar constată că litigiul este unul de dreptul muncii şi nu de contencios administrativ.

Din această perspectivă, este relevantă Decizia nr. 27 din 4 decembrie 2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 8/2006, competenţa în soluţionarea litigiilor având ca obiect contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au şi statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale."

Înalta Curte - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii a constatat că art. 9 din Legea nr. 8/2006 nu se rezumă la a face trimitere la normele de drept material referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, ci se referă, în mod distinct, la normele procedurale şi de competenţă din domeniul pensiilor, acestea fiind aplicabile, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006.

Cât priveşte calitatea emitentului deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei, de instituţie/autoritate publică s-a apreciat că aceasta nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o atare competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Or, potrivit art. 100 şi 101 din Legea nr. 223/2015, jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii fiind soluţionate în primă instanţă de către tribunal, iar cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Înalta Curte - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii a conchis că, în condiţiile existenţei unui act normativ special care reglementează o anumită competenţă materială, emiterea unei decizii de către o instituţie/autoritate publică nu determină competenţa instanţei de contencios administrativ, prin prisma caracterului de act administrativ şi în funcţie de rangul autorităţii publice emitente, iar menţionarea eronată în cuprinsul deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 nu determină, în mod automat, competenţa instanţei de contencios administrativ, de vreme ce norma specială reglementată de Legea nr. 223/2015 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Aşa fiind, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I.

Totodată, conform art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

"(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte constată că pricina, în primă instanţă, a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material, curte de apel, într-un complet care nu a fost constituit şi din 2 asistenţi judiciari, fiind nesocotite astfel dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Prin urmare, în cauză, este incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.,

2..Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bistriţa- Năsăud, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 206 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bistriţa- Năsăud, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale pentru competentă soluţionare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.