Rural development grant denial: artificial conditions requirement under Regulation (EU) No 65/2011 art. 4(8) in light of ECJ C-434/12

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.02.2015 şi a Deciziei nr. 17618 din 15.05.2015.

2. Hotărârea primei instanţei

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 100 din 13 februarie 2017, a anulat Decizia nr. 17618/15.05.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/24.02.2015, emise de către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta susţine că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare ce se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, un prim motiv de recurs vizează faptul că, prin sentinţa civilă nr. 100 din data de 13 februarie 2016 instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova a apreciat că " între întreprinderea Individuală A. şi întreprinderea Individuală B. nu a existat nici un tip de legătură administrativă, iar beneficiarul nu poate fi făcut răspunzător de asemănările din cele doua proiecte, culpa în această situaţie revenind grupului de firme de consultanţă".

Motivarea Curţii de Apel Craiova ignoră atât situaţia de fapt, astfel cum aceasta este prezentată de pârâtă prin apărările scrise şi prin titlul executoriu, dar şi legislaţia incidenţă pe care au fost întemeiate acestea.

Este de natura evidenţei că existenţa acestei situaţii este dată de relaţiile existente între cele 4 societăţi comerciale (cei doi beneficiari, S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. SRL). Astfel se constată că doi consultanţi diferiţi întocmesc fiecare pentru două societăţi diferite câte un proiect, iar cele două proiecte prezintă numeroase similitudini, fapt ce nu poate fi întâmplător.

Contrar celor susţinute de către Curtea de Apel Craiova este afirmaţia reclamantei potrivit căreia "S.C. C. S.R.L. a solicitat S.C. D. S.R.L. să-l predea un draft de acest tip de proiect, fapt ce s-a şi întâmplat, acest lucru nefiind interzis de legislaţia în vigoare, acel model de proiect fiind proprietatea S.C. D. SRL" nu face decât să confirme că, în fapt, serviciile de consultanţă au fost prestate de S.C. D. S.R.L., societatea C. S.R.L. efectuând cel mult o adaptare a acestora pentru numele beneficiarului B..

Menţionează recurenta că o plată de la I.I. B. către S.C. D. S.R.L. nu ar fi putut fi considerată eligibilă, dat fiind acţionariatul S.C. D. S.R.L..

Ca atare, pentru obţinerea sumelor aferente consultanţei a fost creată aparenţa furnizării unui serviciu de S.C. C. S.R.L., în baza căruia au putut fi decontate sumele aferente acestui serviciu aparent prestat. A se vedea în acest caz şi menţiunea existentă pe ultima pagină a contractului încheiat între beneficiar şi S.C. C. S.R.L.:

"Pentru Prestator S.C. D. SRL", în condiţiile în care prestatorul este, aparent, S.C. C. S.R.L.. Totodată, în contractul de servicii de consultanţă, este menţionat faptul că "Acest contract este încheiat..la Craiova, Str. x . . . . . . . . . .", iar aceasta e adresa unuia dintre sediile secundare ale D. S.R.L..

În ceea ce priveşte susţinerile instanţei referitoare la responsabilitatea firmei de consultanţă în ceea ce priveşte informaţiilor cuprinse în documentele depuse de beneficiar la cererea de finanţare şi pe parcursul implementării proiectului, menţionează recurenta că beneficiarul poartă întreaga responsabilitate asupra corectitudinii acestora şi că beneficiarul trebuie să se asigure că documentele prezentate sunt reale şi corect întocmite.

Explicaţiile Curţii de Apel Craiova menţionate ca atare în cuprinsul sentinţei civile nr. 100 din data 13 februarie 2017, referitoare la faptul că asemănarea dintre ofertele de servicii de consultanţă emise de S.C. C. S.R.L., respectiv de S.C. D. S.R.L., se poate explica prin punerea la dispoziţia ofertanţilor de către beneficiari a unor formulare de ofertă nu se susţin, deoarece aceste formulare nu pot fi emise în mod identic de către cei doi beneficiari, în condiţiile în care aceştia "nu se cunosc, nu cooperează", aşa cum se menţionează în contestaţie.

În ceea ce priveşte creditarea de S.C. D. S.R.L. a I.I. A. cu sumele necesare efectuării plăţilor către furnizori, dincolo de justificările subiective aduse de beneficiar şi reţinute ca atare de către instanţa de fond, trebuie subliniat că este tot o dovadă a coordonării I.I. B. de dl. E., întrucât pe lângă împuternicirile pe care acesta le avea pentru derularea proiectului, acesta deţinea 50% din părţile sociale ale S.C. D. S.R.L.. (nu se poate ignora relaţia de soţ-soţle dintre dl. B. - titular al întreprinderii Individuale şl d-na F. - acţionar al S.C. SC D. S.R.L. SRL).

În ceea ce priveşte avantajul necuvenit (condiţiile artificiale), recurenta pârâtă arată că articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a Eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv, elemente care, în aprecierea sa, sunt prezentate în titlul de creanţă contestat.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia Autorităţii să demonstreze că în fapt beneficiarul/beneficiarii proiectului/proiectelor supus/supuse controlului nu poate/pot atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, rezultând astfel că este necesar:

a) identificarea elementelor de legătură dintre beneficiar/beneficiari şi alte entităţi juridice implicate (acei indicatori menţionaţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22) care să arate modalitatea concertată a beneficiarilor cu scopul clar de a eluda normele legale şi procedurale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile;

Arată recurenta că o simplă enunţare separată a asemănărilor dintre cele două proiecte nu atrage atenţia asupra existenţei vreunei nereguli rezultate din încălcarea prevederilor contractuale şi/sau legale, însă coroborarea tuturor acestor indicatori şi analiza lor simultană şi comparativă pentru cele două proiecte aparţinând I.I. A. şi I.I. B. conduc la concluzia că în speţă au fost create condiţii artificiale cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit, respectiv depăşirea plafonului maxim stabilit prin Fişa măsurii 312 şi încălcarea regulii de minimis, devenind astfel aplicabile prevederile art. 4, alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, care a înlocuit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

Astfel, recurenta face trimitere la următoarele elemente: similitudinea tuturor documentelor depuse de cei doi beneficiari în dosarele cererilor de finanţare; adaptarea memoriului justificativ şl a documentelor din dosarul de achiziţie a serviciilor de consultanţă ale beneficiarului I.I. A. pentru beneficiarul I.I. B.; relaţiile existente între cele două societăţi beneficiare şi cele două firme de consultanţă (SC D. S.R.L. şi S.C. C. SRL); similitudinea procedurilor de achiziţie bunuri din cadrul celor două proiecte şi existenţa Indiciilor clare de organizare formală a acestora; firma de consultanţă a beneficiarului I.I. A. - S.C. D. S.R.L. - asigură partea de cofinanţare privată în cadrul proiectului implementat de I.I. B..

b) în ceea ce priveşte avantajul necuvenit, recurenta pârâtă arată că din analiza şi coroborarea indicatorilor de la punctul a) şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că II A. nu reprezintă o entitate juridică de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), ci o societate care are scopul clar de a obţine, în mod artificial, sprijin financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşurat într-o proporţie covârşitoare între beneficiar şi entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori din acelaşi grup, fiind astfel anulată posibilitatea ca un eventual solicitant de finanţare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanţare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piaţă în condiţiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat

Rezultă astfel că, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, contrar celor susţinute de reclamantă, recurenta susţine că a prezentat cele două elemente necesare dovedirii creării avantajului necuvenit.

În continuare, recurenta afirmă că instanţa de fond a reţinut greşit că reclamanta, prin implementarea proiectului, a îndeplinit atât obiectivul general al măsurii 312 -diversificarea economiei rurale cât şi obiectivele specifice Măsurii 312.

În opinia recurentei, îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312, de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro- întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

Rezultă astfel că, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

Mai mult decât atât, obiectivul specific obligă entitatea juridică beneficiară de fonduri nerambursabile la prestarea de servicii către populaţia rurală, populaţie care lipseşte cu desăvârşire din activitatea beneficiarului, rezultând astfel că obiectivele măsurii nu au fost atinse.

Faţă de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de recurs, pârâta solicită casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul intimat a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 17618 din 15.05.2015, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.02.2015.

Pentru a emite procesul-verbal de constatare a creanţei şi de stabilire a creanţei bugetare, recurenta pârâtă a reţinut, în esenţă, că beneficiarul finanţării nerambursabile aferente contractului înregistrat sub nr. x a creat condiţii artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

De asemenea, o altă neregulă priveşte semnarea contractului de finanţare după expirarea termenului prevăzut de Cap. 3.2 din Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, versiunea 04 din iunie 2010.

Soluţionând acţiunea reclamantului, instanţa fondului constată că este întemeiată, reţinând, potrivit considerentelor expuse în cuprinsul sentinţei civile nr. 100 din 13 februarie 2017, că reclamantul nu este culpabil pentru întârzierea semnării contractului şi, totodată, că nu a fost dovedită crearea condiţiilor artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile, sentinţa civilă astfel pronunţată fiind recurată de instituţia pârâtă în prezenta cale de atac.

Contrar susţinerilor recurentei pârâte, Înalta Curte constată că sentinţa civilă atacată reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, cu luarea în considerare a liniilor directoare trasate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în privinţa semnificaţiei conceptului de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte data semnării contractului, a arătat recurenta pârâtă că, la data de 15.07.2010 dl. A. a depus Cererea de Finanţare înregistrată cu nr. x la OJPDRP Dolj (actualul OJFIR Dolj), pentru implemetarea proiectului cu titlul "Achiziţia de utilaje pentru prestări servicii la A.". Prin proiectul depus se dorea achiziţia de utilaje şi echipamente pentru prestări servicii - lucrări speciale de construcţii, respectiv autobetonieră şi staţie de beton mobilă.

În urma verificării conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare şi a solicitantului şi a criteriilor de selecţie, la data de 10.02.2011 a fost întocmită "Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare" ce a fost înaintată solicitantului în vederea încunoştiinţării acestuia asupra rezultatului pozitiv al evaluării efectuate. Notificarea a fost primită de solicitant la data de 01.03.2011.

Conform Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, versiunea 04 din iunie 2010 aplicabil sesiunii de depunere în care solicitantul B. a depus cererea de finanţare, beneficiarul notificat are obligaţia de a se prezenta în termen de 60 de zile calendaristice de la data primirii notificării, Beneficiarul trebuie să se prezinte la sediul Centrului Regional de care aparţine, pentru semnarea contractului de finanţare, în cazul contrar, când Beneficiarul nu se prezintă în termenul din Notificare şi nu depune documentele obligatorii invocate în conţinutul Notificării, atunci se consideră că a renunţat la ajutorul financiar.

În ceea ce priveşte prima neregulă, instanţa fondului a constatat că încheierea procesului-verbal s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât împrejurarea depăşirii termenului pentru semnarea contractului este una anterioară încheierii contractului, deja verificată de pârâtă, nefiind probate elemente noi, de natură a justifica reluarea activităţii de verificare şi, în orice caz, că nu îi este culpabilă reclamantului intimat depăşirea termenului de încheiere a contractului ci chiar instituţiei pârâte.

Constată Înalta Curte că pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu a formulat, prin memoriul de recurs, nicio critică la adresa modalităţii de soluţionare a cauzei de către prima instanţă sub acest aspect, context în care considerentele sentinţei civile nr. 100 din 13 februarie 2017 cu privire la nelegalitatea procesului-verbal şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei au intrat în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte a luat act de faptul că, prin concluziile formulate la termenul de dezbatere a recursului, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a criticat sentinţa civilă şi din această perspectivă, însă limitele judecării recursului sunt cele stabilite prin cererea de exercitare a căii de atac, formulată cu respectarea termenului de motivare a căii de atac.

În atare context, Înalta Curte, subliniind faptul că este legal învestită numai cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii în legătură cu crearea condiţiilor artificiale, constată că AFIR motivează crearea condiţiilor artificiale în scopul depăşirii plafonului de minimis, în raport de împrejurarea că "grupul de persoane format din dl. E. şi A. a obţinut finanţare pentru două proiecte în condiţiile în care proiectul dlui E. nu ar fi fost selectat pentru finanţare".

Astfel, recurenta face trimitere la următoarele elemente: similitudinea tuturor documentelor depuse de cei doi beneficiari în dosarele cererilor de finanţare; adaptarea memoriului justificativ şl a documentelor din dosarul de achiziţie a serviciilor de consultanţă ale beneficiarului I.I. A. pentru beneficiarul I.I. B.; relaţiile existente între cele două societăţi beneficiare şi cele două firme de consultanţă (SC D. S.R.L. şi S.C. C. SRL); similitudinea procedurilor de achiziţie bunuri din cadrul celor două proiecte şi existenţa Indiciilor clare de organizare formală a acestora; firma de consultanţă a beneficiarului I.I. A. - S.C. D. S.R.L. - asigură partea de cofinanţare privată în cadrul proiectului implementat de I.I. B..

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care sintagma "crearea de condiţii artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abatere în cuprinsul contractului de finanţare, se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speţă, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în Cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în sensul că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. In această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza nr. C-434/12, identitatea de proiecte nu poate constitui temei pentru respingerea cererii de plată ori pentru rambursarea sumelor deja încasate cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Menţionează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

Prin urmare, pretinsa similitudine a proiectelor depuse de intimatul reclamant din prezenta cauză şi cel aparţinând I.I. B., explicată de altfel de instanţa fondului din perspectiva consultantului comun al celor două întreprinderi individuale, nu poate constitui temei pentru a se reţine crearea condiţiilor artificiale în vederea accesării finanţării nerambursabile fără drept.

De altfel, deşi recurenta pârâtă susţine că scopul vizat în cauză a fost încălcarea regulii de minimis nu arată totuşi, cine este, în accepţiunea sa, beneficiarul real al finanţării necuvenit accesate, regula de minimis în cauză fiind interdicţia de accesare a finanţării într-un interval de timp mai scurt de 3 ani.

Cât priveşte pretinsul avantaj necuvenit şi neîndeplinirea obiectivului general şi specific al Măsurii 312, recurenta pârâtă reiterează faptul că întreprinderea individuală A. nu este o entitate juridică de sine stătătoare iar îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 presupune dovada faptului că au fost create şi diversificate servicii pentru populaţia rurală, prestate de către micro-întreprinderi, or, din analiza contractelor de prestări servicii ale celor două întreprinderi individuale, rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către alte societăţi în care au calitatea de asociat.

Constată Înalta Curte, în primul rând că obiectul contractului de finanţare în analiză în prezenta cauză a fost realizat, fiind achiziţionate mijloacele fixe şi mobile în vederea cărora a fost accesată finanţarea nerambursabilă, aspect constatat nemijlocit cu prilejul vizitei în teren.

Concluzia recurentei -pârâte, în sensul că obiectivul specific reprezentat de diversificarea serviciilor către populaţia rurală nu ar fi fost îndeplinit pentru că intimatul reclamant şi cealaltă întreprindere individuală(B.) îşi prestează reciproc serviciile nu este susţinută, arătând prima instanţă că, din analiza documentelor contabile, respectiv fisele analitice cu toţi clienţii si furnizorii întreprinderii Individuale A. de la începerea activităţii şi până în prezent, rezultă clar că nu au existat si nici nu exista nicio formă de colaborare între II. A. si II. B.; nu a existat şi nici nu există nicio formă de colaborare între II. A. şi S.C. C. S.R.L.; nu mai există alte forme de colaborare între II. A. şi S.C. D., exceptând-o pe cea rezultată din contractul de servicii de consultanţă 153/22.06.2010.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă nu a indicat nici care sunt societăţile în care asociatul II A. are calitatea de asociat şi faţă de care a prestat cu preponderenţă serviciile întreprinderii, pentru a se concluziona, într-adevăr, în sensul că întreprinderea individuală a fost înfiinţată strict în vederea accesării unei finanţări nerambursabile cu depăşirea regulii de minimis.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurenta pârâtă în legătura cu achiziţia serviciilor de consultanţă şi a bunurilor au făcut obiectul cercetărilor penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000.

Organele de cercetare penală a avut în vedere şi situaţia de fapt menţionată în nota DLAF 1433/2014 din 20.05.2016, aspecte ce sunt identice celor relevate în prezenta cauză în legătură cu achiziţia de bunuri şi servicii în cadrul proiectului finanţat prin contractul înregistrat sub nr. x

În cauza penală soluţia a fost aceea de clasare, nerezultând din probatoriul administrat în cauză săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, esenţial de precizat fiind faptul că ordonanţa de clasare, respectiv de respingere a plângerii împotriva soluţiei procurorului a făcut obiectul verificării instanţei penale, fiind pronunţată soluţia de respingere a plângerii formulate de petenta recurentă în cauza de faţă cu privire la soluţia de clasare.

În mod incontestabile, aspectele definitiv dezlegate de către instanţa învestite cu soluţionarea plângerii penale reflectă în plus netemeinicia concluziei recurentei reclamante cu privire la nelegalitatea procedurilor desfăşurate de intimatul reclamant cu prilejul achiziţiilor derulate în executarea contractului de finanţare nr. x şi prin aceasta, înlăturarea elementelor de natură a fora convingerea în sensul acţiunii concertate în scopul obţinerii, fără drept, a finanţării nerambursabile.

Faţă de aceste considerente, nefiind demonstrată incidenţa prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 100 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.