Prescription deadline for challenging administrative agricultural subsidy decisions and calculation of statutory appeal periods

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 561/24.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa pentru anul 2009 înregistrată sub nr. x/13.05.2009, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenţia de Plăţi si Intervenţii în Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern si Supracontrol, înregistrat sub nr. x/16.09.2015 şi sub nr. x/17 septembrie 2015 la APIA Central;

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/2 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa pentru anul 2010 înregistrată sub nr. x/14.05.2015, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenţia de Plăţi si Intervenţii în Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, Înregistrat sub nr. x/17.09.2015 şi la APIA Central sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/2 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa pentru anul 2011 înregistrată sub nr. x/16.05.2011, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, înregistrat sub nr. x/17.09.2015 şi la APIA Central sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/02 decembrie 2015;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 15.09.2015 privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa pentru anul 2012 înregistrată sub nr. x/11.06.2012, depusă de S.C. A. S.R.L., identificată prin RO x emis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, înregistrat sub nr. x/17.09.2015 şi sub nr. x/18 septembrie 2015;

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/2 decembrie 2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 522 din 20 februarie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei APIA - Centrul Judeţean Teleorman şi a respins în consecinţă acţiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă.

Totodată, a calificat excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca fiind tardiv formulată în excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins în consecinţă acţiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ca fiind prescris dreptul la acţiune.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în privinţa soluţiei asupra excepţei prescripţiei dreptului la acţiune, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 2551-2556 din C. civ. privind calculul termenelor.

Astfel, a arătat că în cauză a fost calculat greşit termenul de 6 luni, care a început să curgă din data de 07.12,2015, aşa încât termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 07.06.2016 şi nu la data de 31.05.2016 cum greşit a reţinut prima instanţă, prin urmare acţiunea a fost introdusă în termen legal.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală, susţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi nu cele ale art. 2551-2556 din C. civ. cum în mod greşit susţine recurenta-reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiate la data de 15.09.2015 privind cererile de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 şi a Deciziilor de soluţionare a contestaţiilor nr. 44448, 44449, 44450 şi 44451/2 decembrie 2015 emise de autoritatea pârâtă.

Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ca fiind prescris dreptul la acţiune, reţinând că, în raport cu data de 07.12.2015, când au fost comunicate deciziile atacate, cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 31.05.2016, este introdusă după împlinirea termenului de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă.

Instanţa de control judiciar constată că în mod greşit prima instanţa a apreciat că în cauză a fost depăşit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situaţiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeaşi lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie şi începe să curgă de la data comunicării deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative.

În cauză, se constată că cele patru decizii de soluţionare a contestaţiilor administrative au fost comunicate recurentei-reclamante la data de 07.12.2015, cum corect a reţinut şi prima instanţă, dată de la care începe să curgă termenul prevăzut de dispoziţiile legale sus-menţionate.

În raport cu data de 07.12.2015, se constată că cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 31.05.2016, a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 7 iunie 2016.

Prin urmare, recurenta-reclamantă era în termen pentru exercitarea demersului judiciar cu care a învestit instanţa de contencios administrativ la data de 31.05.2016.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru a se analiza pe fond pretenţiile reclamantei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Dracea împotriva sentinţei nr. 522 din 20 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.