Sufficiency of apparent illegality and imminent harm for suspending tax assessment execution under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 la data de 19.11.2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale persoane juridice nr. x/26.09.2018, emisă de către Agenţia Naţională Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice, până la soluţionarea pe fond a acţiunii şi suspendarea executării Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/22.10.2018 în ceea ce priveşte suma de 1.704.802 RON reprezentând dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată şi suma 979.441 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice, până soluţionarea pe fond a acţiunii. A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 5334 din 13 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VUI-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs invocat de reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 de către instanţa de fond care a pronunţat sentinţa recurată prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare având ca obiect decizia de impunere şi decizia de calcul a accesoriilor.

În esenţă reclamanta-recurentă invocă faptul că prima instanţă a încălcat normele de drept material prin lipsa efectuării unei analize temeinice asupra îndeplinirii condiţiilor cumulate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat cât şi în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia unor cazuri bine justificate definite în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 recurenta-reclamantă invocă, drept aspect de nelegalitate, faptul că prima instanţă a reţinut că nu există o aparenţă de nelegalitate a procedurii de efectuare a inspecţiei fiscale în raport de prevederile art. 67 art. 297 alin. 8 din Codul fiscal invocate a fi încălcate, dar în concret nu a analizat motivele de nulitate invocate, apreciind în mod greşit că această analiză excede procedurii sumare prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă era obligată să analizeze sumar împrejurările de fapt şi de drept care pot crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului şi reiterează în cererea de recurs aspectele de fapt şi de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate, împrejurări care nu au fost analizate, deşi în opinia recurentei analiza lor în cererea de suspendare nu implică examinarea fondului cauzei.

Se arată că următoarele motive reprezintă aspecte de nelegalitate vădite care determină îndeplinirea condiţia existenţei unor cazuri bine justificate încălcarea dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Codul fiscal respectiv lipsa de rol activ a autorităţii fiscale constând în neutilizarea tuturor informaţilor şi documentelor din Germania, neacceptarea dreptului de deducere fără a se analiza implicarea societăţii reclamante într-o fraudă fapt contrar jurisprudenţei CJUE sau verificarea îndeplinirii condiţiilor formale prevăzute de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, recurenta arată că instanţa de fond nu a verificat în concret consecinţele patrimoniale grave care s-ar produce pentru activitatea societăţii reclamante în cazul executării actelor administrative a căror suspendare se solicită având în vedere cuantumul mare al sumei imputate şi efectele executării asupra activităţii reclamantei precizându-se că există pericolul imposibilităţii continuării activităţii.

În recurs se depun acte noi, în baza art. 492 alin. 2 C. proc. civ. pe aspectul probării condiţiei pagubei iminente.

La dosar recurenta-reclamanta a depus note scrise practică CJUE şi dovada existenţei pe rolul CA Bucureşti, secţia a IX contencios administrativ şi fiscal a acţiunii de fond înregistrate sub nr. x/2019.

Analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia Curţii, sentinţa de respingere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de norma legală, în sensul de a exista o îndoială puternică cu privire la legalitatea actelor fiscale contestate de natură a crea o aparenţă de nelegalitate în privinţa actelor de impunere a căror suspendare se solicită.

În opinia recurentei-reclamante, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a refuzat să verifice împrejurările de fapt şi de drept care ar constitui cazuri temeinic justificate în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a determina o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate.

Curtea apreciază ca nefondată această susţinere, în sentinţă reţinându-se corect că toate aspectele de nelegalitate invocate exced procedurii sumare a suspendării de executare.

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că toate aspectele de fapt şi de drept invocate de recurentă ca fiind aspecte care ar determina nelegalitatea vădită a actelor de impunere reprezintă motive de nelegalitate de fond, referitoare la inspecţia fiscală, la valoarea probatorie a documentelor din Germania, la îndeplinirea condiţiilor legale pentru recunoaşterea dreptului de deducere, la îndeplinirea de către facturi a condiţiilor pentru a reprezenta documente justificative, la incidenţa jurisprudenţei CJUE în cauza de faţă, ţinând cont de specificitatea acesteia.

Curtea constată că toate aspectele de vădită nelegalitate invocate în cadrul cererii de suspendare reprezintă şi motive de fond invocate în acţiunea în anulare depusă, în copie, în prezentul recurs.

Curtea nu poate reţine o încălcare a dispoziţiilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Prima instanţă a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unor cazuri bine justificate, deoarece motivele de nelegalitate nu erau evidente şi nu erau de natură a crea, la nivelul de aparenţă, o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor contestate.

Astfel, lipsa de rol activ a organelor fiscale nu poate reprezenta o lipsă de coerenţă a practicii autorităţii faţă de reclamantă în calitate de contribuabil, aspect care ar fi putut fi calificat ca fiind un caz bine justificat în sensulart. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Celelalte aspecte invocate, care ţin de valoarea probatorie a înscrisurilor şi de incidenţa normelor menţionate şi a jurisprudenţei europene invocate nu pot fi verificate pe calea unei cereri de suspendare, deoarece această verificare ar presupune prejudecarea fondului litigiului.

Curtea, sub acest aspect, constată ca fiind legală aprecierea primei instanţe, în sensul că verificarea aspectelor de nelegalitate invocate în cererea de suspendare presupune o analiză aprofundată ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cea a existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "ş" din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că prima instanţă a verificat în concret îndeplinirea acestei condiţii.

Curtea apreciază că susţinerile din recurs şi actele noi depuse nu sunt de natură a înlătura concluzia corectă a primei instanţe în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unei pagube iminente în sensul definit în art. 2 alin. 1 lit. "ş" din Legea nr. 554/2004.

În cauză, cuantumul mare al creanţei contestate nu poate justifica prin el însuşi îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5334 din 13 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2019.