Lawfulness of hospital manager dismissal: attribution of pre-appointment financial results in performance evaluation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 decembrie 2015, sub nr. x/2015, urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei prin Sentinţa civilă nr. 1391/CA din 5 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri:

1. anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. R 321 din 9 iunie 2015, privind încetarea Contractului de management din 26 iunie 2014 încheiat între Ministerul Sănătăţii şi dr. A. pentru netemeinicie şi nelegalitate şi a măsurii de revocare din funcţie;

2. anularea procesului-verbal din 20 mai 2015 şi a Notei Direcţiei Generale resurse umane nr. N.B. nr. 6173/2015 a fişei de evaluare pentru anul 2014 a reclamantului manager dr. A.;

3. suspendarea Ordinului nr. R 321 din 9 iunie 2015 a Ministerului Sănătăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei;

4. obligarea Ministerului Sănătăţii la plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului A. în calitate de manager al Spitalului Grajduri, judeţul Iaşi, prevăzute în Cap. V, art. 4, din Contractul de Management nr. 97 din 26 aprilie 2014 de la data numirii unui alt manager şi până la data de 14 aprilie 2017 pe durata de valabilitate a contractului de management, respectiv plata unei sume lunare brute de 4583 RON formată din 3303 RON salariu de bază brut şi 1280 RON spor, cât şi celelalte drepturi cuvenite privind asigurările sociale, concediu de odihnă, etc, pentru toata perioada rămasă neexecutată din contractul de management.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 37 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Iaşi:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţa Pădureni-Grajduri;

- a anulat Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. R 321/09 iunie 2015, procesul-verbal al Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătăţii nr. 39/29 mai 2015, nota Direcţiei Generale Resurse Umane, Juridic şi Contencios din cadrul Ministerului Sănătăţii nr. N.B. 6173/2015 şi fişa de evaluare din 25 mai 2015 a Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătăţii;

- a obligat în solidar pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri la plata către reclamant a tuturor drepturilor băneşti cuvenite în baza contractului de management nr. x/26 iunie 2014 calculate de la data încetării efective a calităţii de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri şi până la data de 14 aprilie 2017;

- a obligat în solidar pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri la plata către reclamant a sumei de 1530 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, Curtea de Apel Iaşi a dispus îndreptarea erorii materiale intervenite în conţinutul dispozitivului Sentinţei nr. 37 din 28 februarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi în sensul că suma acordată reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată este în cuantum de 6.530 RON, iar nu de 1.530 RON cum din eroare s-a menţionat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 28 februarie 2017, pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac se arată în esenţă că, dispoziţiile art. 1833 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 95/2006 au fost respectate întrucât, chiar dacă potrivit fişei de evaluare - Anexa nr. 2 la procesul-verbal al comisiei de evaluare nr. x/28 mai 2015 - se prevede că evaluarea s-a efectuat pentru anul 2014, condiţia nerealizării indicatorilor de performanţă timp de minimum un an este îndeplinită, intimatul reclamant fiind evaluat la mai mult de un an de la numirea în funcţie.

Prevederea din OMS nr. 112/2007 potrivit căreia sunt evaluaţi managerii care au contractul de management în perioada de valabilitate şi au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puţin 6 luni în anul evaluat nu completează şi nici nu modifică dispoziţia imperativă de la art. 1833 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data eliberării din funcţie, ci reglementează alte aspecte decât cel reglementat de Legea nr. 95/2006, respectiv încetarea contractului ca urmare a nerealizării indicatorilor de performanţă, timp de minimum un an.

Pe de altă parte, în conformitate cu Anexa nr. 1, art. 4, pct. 18 din Ordinul MS nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management şi a listei indicatorilor de performanţă a activităţii managerului spitalului public managerul are dreptul de a renegocia indicatorii de performanţă a activităţii asumaţi prin prezentul contract de management însă, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că intimatul reclamant, care a îndeplinit funcţia de manager al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni - Grajduri, ar fi solicitat Ministerului Sănătăţii renegocierea indicatorilor de performanţă a activităţii asumaţi prin prezentul contract de management.

Se mai invocă şi dispoziţiile art. 1166 C. civ. referitoare la forţa obligatorie a contractului, părţile fiind ţinute să îl respecte întocmai.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri a depus întâmpinare, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând admiterea acestei excepţii, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată faţă de Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri, ca fiind introdusă împotriva unor persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.

4.2. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului sub aspectul declarării tardive a căii de atac şi al nemotivării, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia din 16 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. R 321 din 9 iunie 2015, privind încetarea Contractului de management din 26 iunie 2014 încheiat între Ministerul Sănătăţii şi dr. A. şi anularea procesului-verbal din 20 mai 2015 şi a Notei Direcţiei Generale resurse umane nr. N.B. nr. 6173/2015, a Fişei de evaluare pentru anul 2014 a reclamantului manager dr. A..

Soluţionând acţiunea reclamantului, instanţa fondului a constatat că este întemeiată, reţinând, în esenţă, că evaluarea este rezultatul analizei bilanţului economic pentru întregul an calendaristic 2014 deşi reclamantul a fost numit în funcţia de manager prin Ordinul nr. 514 din 14 aprilie 2014. A concluzionat astfel că, pe de o parte, reclamantului i-au fost imputate nişte rezultate economico-financiare reflectate într-un indicator care sunt în parte rezultatul unei alte conduceri, în perioada 1 ianuarie 2014 - 13 aprilie 2014, iar pe de altă parte, evaluarea activităţii manageriale nu a avut în vedere perioada minimă de analiză prevăzută de Legea privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006.

Aşa cum rezultă din cele mai sus arătate, recurenta pârâtă a criticat Sentinţa civilă nr. 37 din 28 februarie 2017 din perspectiva aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1833 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 95/2006, considerând că activitatea reclamantului intimat a fost evaluată la mai mult de un an de la numirea în funcţie, iar condiţia nerealizării indicatorilor de performanţă timp de minimum un an este îndeplinită, intimatul reclamant fiind evaluat în perioada 25 - 29 mai 2015.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale incidente în cauză.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1833 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, aşa cum erau ele în vigoare la data de referinţă, contractul de management încetează la revocarea din funcţie a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managerului spitalului public, prevăzuţi în contractul de management, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia neîndeplinirii culpabile a celorlalte obligaţii ale managerului.

De asemenea, art. 1 alin. (2) şi (4) din OMS nr. 112/2007 arată că, evaluarea activităţii managerului spitalului public pentru anul calendaristic precedent se face până la data de 30 aprilie a anului următor. Sunt evaluaţi managerii care au contractul de management în perioada de valabilitate şi au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puţin 6 luni în anul evaluat. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), evaluarea activităţii managerului spitalului public pentru anul calendaristic 2014 se realizează până la data de 31 mai 2015.

Susţinerile recurentului referitoare la incidenţa celor două acte normative sunt întemeiate. Astfel, din conţinutul normelor de mai sus, Înalta Curte apreciază că acestea au un domeniul de reglementare diferit. Se observă că prevederile art. 1833 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 reglementează un caz de încetare a contractului de management ca urmare a revocării din funcţie a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managerului spitalului public, prevăzuţi în contractul de management, pe o perioadă de minim un an, iar cele ale OMS nr. 112/2007 reglementează criteriile de performanţă pe baza cărora se face evaluarea, perioada în care se efectuează evaluarea (în perioada de valabilitate a contractului de management) şi frecvenţa cu care se efectuează evaluarea (au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puţin 6 luni în anul evaluat).

Reclamantul intimat a îndeplinit funcţia de manager al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni - Grajduri începând cu data de 14 aprilie 2014, conform Ordinului nr. 514/14 aprilie 2014 de numire în funcţie. Acesta a fost evaluat, în perioada 25 - 29 mai 2015 în privinţa îndeplinirii indicatorilor cuprinşi în contractul de management nr. x/26 aprilie 2014, durata de valabilitate a acestui contract fiind pentru o perioadă de maximum 3 ani calculaţi de la numirea în funcţie. Conform dispoziţiilor art. 1 din acest contract, obiectul acestuia îl constituie organizarea conducerea şi administrarea Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni - Grajduri, cu sediul în localitatea Grajduri, judeţul Iaşi, precum şi gestionarea patrimoniului şi a mijloacelor materiale şi băneşti ale acestuia, pe baza obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă a activităţii, prevăzuţi în anexa la contract de management, în scopul asigurării serviciilor medicale prevenire, curative, de recuperare şi/sau paleative, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În urma evaluării, s-a întocmit procesul-verbal al Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătăţii din 29 mai 2015 şi fişa de evaluare din 25 mai 2015 în baza cărora reclamantul a obţinut calificativul "nesatisfăcător" şi s-a emis Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. R/321/09 iunie 2015, reclamantul intimat fiind revocat din funcţie. Încetarea contractului de management a fost motivată de Ministerul Sănătăţii prin citarea prevederilor: Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii art. 1833 lit. b); art. 22, lit. b), Cap. XI din Contractul de management nr. x/26 februarie 2014 şi art. 7 alin. (1) şi (4) din H.G nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul pârât a avut în vedere teza I din prevederile art. 1833 lit. b) din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia, contractul de management încetează la revocarea din funcţie a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managerului spitalului public, prevăzuţi în contractul de management, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, evaluarea reclamantului intimat a avut loc la mai mult de un an de la numirea în funcţie, 25 - 29 mai 2015 faţă de 14 aprilie 2014, susţinerile recurentului fiind întemeiate sub acest aspect. Acesta face însă abstracţie de faptul că, aşa cum de altfel şi recunoaşte în cererea de recurs, evaluarea s-a efectuat pentru tot anul 2014, potrivit fişei de evaluare - Anexa nr. 2 la procesul-verbal al comisiei de evaluare nr. x/28 mai 2015, cu toate că reclamantul intimat a fost numit în funcţie doar la data de 14 aprilie 2014.

Cu alte cuvinte, evaluarea indicatorilor de performanţă cuprinşi în contractual de management din 26 aprilie 2014 s-a efectuat prin luarea în considerare şi a unor factori anteriori datei de 14 aprilie 2014, factori care ar fi putut să influenţeze rezultatele.

În acest sens este de observat că potrivit fişei de evaluare, singurul indicator la care reclamantul intimat a obţinut calificativul nesatisfăcător şi care a atras revocarea sa din funcţia de manager, îl constituie indicatorul C2, procentul veniturilor proprii din totalul veniturilor spitalului (sintagma venituri proprii înseamnă în cazul acestui indicator toate veniturile proprii ale spitalului public, mai puţin sumele încasate în baza contractelor încheiate cu casa de asigurări de sănătate), conform Anexei 1 la OMS nr. 112/2007. La evaluare s-a avut în vedere, conform art. 41 din OMS nr. 112/2007, situaţia financiară încheiată la data de 31 decembrie a anului evaluat, respectiv, 2014.

Se constată astfel că, aşa acum a reţinut de altfel şi instanţa de fond, evaluarea performanţei acestui indicator economico-financiar a avut în vedere şi rezultate financiare obţinute într-o perioadă în care reclamantul intimat nu avea funcţia de manager al spitalului în cauză.

Aşadar, în condiţiile în care, potrivit fişei de evaluare, reclamantul intimat a obţinut calificative maxime la toţi ceilalţi indicatori de performanţă şi în condiţiile în care, pentru evaluarea indicatorului C2 au fost utilizate date anterioare perioadei de valabilitate a contractului de management, date de natură a denatura rezultatul final, soluţia instanţei de fond se impune, fiind legală.

Faţă de această concluzie a Înaltei Curţi, celelalte critici din cererea de recurs referitoare la posibilitatea reclamantului intimat de renegociere a indicatorilor de performanţă asumaţi şi forţa obligatorie a contractului de management, nu se mai impun a fi analizate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că în condiţiile în care această parte nu a formulat personal cale de atac împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 28 februarie 2017, excepţia nu se impune a fi analizată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 28 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL