Competence of High Court to review electoral registration rejections: statutory exclusivity of Constitutional Court jurisdiction under Law 370/2004

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra cererii de chemare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, petentul A. a chemat în judecată pe intimatul Biroul Electoral Central, solicitând instanţei: să constate că prin dispozitivul Hotărârii nr. 21 din 25.09.2019 a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial nr. 787 din 27.09.2019 a fost admisă în totalitate şi definitiv contestaţia împotriva respingerii înregistrării candidaturii partidului la alegerile prezidenţiale din 2019; să anuleze Decizia Biroului Electoral Central nr. 28/D/26.09.2019, deoarece este emisă în afara termenelor stabilite de lege şi Decizia BEC nr. l/D/01.09.2019; să oblige Biroul Electoral Central să adauge pe buletinul de vot candidatul partidului, pe domnul B. împreună cu semnul electoral comunicat BEC pentru alegerile prezidenţiale din 10.11.2019.

În ceea ce priveşte starea de fapt, petentul a arătat că, la data de 21.09.2019 A. a depus la Biroul Electoral Central propunerea de candidatură şi semnul electoral pentru înscrierea candidatului la alegerile prezidenţiale din 10.11.2019 însoţită de argumentaţia constituţională privind legalitatea numărului de semnături de susţinere depuse.

La data de 23.09.2019 pe pagina web a BEC a apărut Decizia/Comunicarea conform căreia candidatura a fost respinsă, fără a se analiza şi respinge argumentat susţinerile petentului referitoare la incidenţa considerentelor deciziilor CCR emise după 2015 în materie electorală, considerente care includeau faptul că recomandările cuprinse în Liniile directoare din Codul bunelor practici în materie electorală - adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002) reprezintă repere constituţionale în materie electorală ce au stat la baza argumentării deciziilor adoptate.

Aceste considerente stabileau, cu autoritate de lucru judecat, faptul ca, legea electorală, indiferent de tipul alegerilor, nu poate solicita semnături de susţinere a candidaturii de la mai mult de 1% dintre alegători.

La data de 24.09.2019, petentul a formulat contestaţie la Curtea Constituţională.

Prin Hotărârea nr. 21 din 25.09.2019 Curtea Constituţională a României a admis, în totalitate şi definitiv, contestaţia împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de respingere a înregistrării candidaturii partidului, chiar dacă, în considerentele hotărârii anterior menţionate nu a analizat toate motivele contestaţiei şi toate aspectele semnalate.

A precizat petentul că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, refuzul de a analiza motivele contestaţiilor sau analizarea lor superficială constituie o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO care prevede dreptul la alegeri libere.

Astfel, CEDO a pronunţat mai multe condamnări ale statelor în această materie, petentul menţionând, cu titlu de exemplu, Cauza Davydov şi alţii împotriva Rusiei - 75947/11, Cauza NAMAT ALIYEV v. AZERBAIJAN - 18705/06 şi Cauza TAHIROV contra. AZERBAIJAN - 31953/11.

Petentul a arătat că la data de 26.09.2019, Biroul Electoral Central, prin Decizia nr. 28/D din 26.09.2019 a sfidat dispozitivul hotărârii Curţii Constituţionale nr. 21/25.09.2019 prin care a fost admisă în totalitate şi definitiv contestaţia împotriva Deciziei (Comunicării) BEC nr. x/2019 din 22.09.2019, contestaţie prin care a solicitat constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru înregistrarea propunerii de candidatură şi înregistrarea acesteia şi a semnului electoral şi anularea Deciziei (Comunicării) BEC nr. x/2019 din 22.09.2019.

A susţinut petentul că în corpusul Deciziei BEC nr. 28/D din 26.09.2019 nu este specificat faptul că aceasta poate fi contestată la CCR în termen de 24 de ore, conform Legii nr. 370/2004, nefiind nici comunicată părţilor interesate aşa cum prevede Legea nr. 370/2004 la art. 17 alin. (3).

A susţinut, de asemenea, că în Decizia nr. 28/D se arată atât data depunerii candidaturii - 21 septembrie 2019 cât şi data Deciziei - 26 septembrie 2019, orele 18:00, între acestea fiind un termen mult mai mare de 48 de ore, termen stabilit în mod expres Legea nr. 370/2004 la art. 29 alin (2).

Conform art. 2545 (2) din C. civ., "neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.", iar potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Petentul a arătat că Biroul Electoral Central nu a emis o Decizie înăuntrul termenului maxim de 48 de ore prevăzut de Legea nr. 370/2004.

Mai mult, Decizia nr. 28/D/26.09.2019 nu a fost emisă în temeiul Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 21 din 25.09.2019.

Cu toate acestea, petentul a formulat contestaţie şi împotriva Deciziei nr. 28/D/26.09.2019, iar la data de 27.09.2019, orele 18:00, Biroul Electoral Central a emis şi comunicat Procesul-Verbal nr. x/27.09.2019 privind candidaturile definitive, încălcând art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 370/2004, deoarece candidaturile nu au rămas definitive din moment ce în Monitorul Oficial al României nu a fost publicată hotărârea CCR privind contestaţia formulată împotriva Deciziei BEC nr. 28/D/26.09.2019.

În continuare, petentul a prezentat argumente privind legalitatea candidaturii depuse în faţa Biroului Electoral Central şi Curţii Constituţionale, respectiv răsturnarea de către CCR a prezumţiei de constituţionalitate a obligativităţii depunerii unui număr de 200.000 de semnături de susţinere.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 31 alin. (1)-(3), art. 68 din Legea nr. 370/2004, considerentele Deciziilor CCR nr. 392/2017, nr. 471/2013, nr. 360/2016, nr. 289/2016, nr. 290/2016, nr. 763/2017, jurisprudenţa CEDO invocată, art. 6 din CEDO, dispozitivul Hotărârii CCR nr. 21 din 25.09.2019, art. 16, 27, 73 alin. (3) lit. a) din Constituţia României, art. 2545 (2) din C. civ., art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă.

Înalta Curte reţine că art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, invocat de petent, garantează respectul dreptului la un proces echitabil, drept de o importanţă considerabilă într-o societate democratică şi într-un stat de drept, apreciat, în acelaşi timp, ca o garanţie a exercitării celorlalte drepturi fundamentale. Alin. 1 al art. 6 din Convenţia europeană cuprinde garanţiile generale ale acestui drept: accesul la un tribunal prevăzut de lege, independent şi imparţial, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, publicitatea procedurii. Instanţa la care se referă art. 6 parag. 1 este o formaţiune jurisdicţională, care este stabilită prin lege, care are plenitudine de jurisdicţie, atât în fapt, cât şi în drept, care se bucură de independenţă şi imparţialitate (ea şi membrii ce o compun), în faţa căreia se desfăşoară o procedură jurisdicţională echitabilă, cu garanţii de contradictorialitate, publicitate, drept la apărare şi termen rezonabil, care are puterea de a tranşa ea însăşi litigiul (iar nu doar de a emite un aviz), printr-o hotărâre care, odată intrată în puterea lucrului judecat, se bucură de stabilitate, obligativitate şi de garantarea executării sale. Orice organ care satisface aceste caractere este calificat drept o "instanţă" în sensul art. 6 din Convenţie, chiar dacă, în dreptul intern, nu este o instanţă judecătorească, aparţinând puterii judiciare.

Petentul A. a uzat de procedura specială prevăzută de Legea nr. 370/2004, care se desfăşoară în faţa Curţii Constituţionale, formulând contestaţie împotriva neînregistrării candidaturii sale şi a semnului său electoral la alegerile pentru Preşedintele României, comunicată de către Biroului Electoral Central cu nr. x/2019 din 22.09.2019.

Prin Hotărârea nr. 21 din 25.09.2019 Curtea Constituţională a României a admis contestaţia formulată de A. şi a obligat Biroul Electoral Central să emită, potrivit legii, o decizie cu privire la candidatura domnului B. la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019, hotărârea fiind emisă în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. B).a), al art. 37 şi 38 din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 370/2004, fiind definitivă.

La data de 26.09.2019, Biroul Electoral Central a emis Decizia nr. 28/D prin care a respins înregistrarea candidaturii domnului B. şi a semnului său electoral la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019.

Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a solicitat anularea Deciziei BEC nr. 28/D/26.09.2019 şi obligarea Biroul Electoral Central să adauge pe buletinul de vot candidatul partidului, pe domnul B. împreună cu semnul electoral.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind sesizată cu soluţionarea cererii de faţă, va examina cu prioritate chestiunile competenţei şi admisibilităţii acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 370/2004, republicată, pentru alegerea Preşedintelui, invocate ca temei de drept al cererii:

"1) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la art. 29 alin. (2), respectiv la art. 30 alin. (6), candidaţii, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice, alianţele electorale şi alegătorii pot contesta înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz. Contestaţiile se fac în scris şi se depun la Curtea Constituţională.

(2) Curtea Constituţională soluţionează contestaţiile în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Hotărârile sunt definitive, se comunică de îndată Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului de soluţionare a contestaţiilor prevăzut la alin. (2), Biroul Electoral Central aduce la cunoştinţa publică, prin afişare pe pagina proprie de internet şi prin intermediul mass-mediei, candidaturile şi semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse. În acelaşi termen, Biroul Electoral Central comunică birourilor electorale judeţene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, candidaturile şi semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse, acestea având obligaţia de a le afişa de îndată la sediul lor."

De asemenea, potrivit pct. 41 din H.G. nr. 630/2019 din 27 august 2019 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2019, soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz, se face în cel mult două zile de la înregistrarea contestaţiei, cel mai târziu la data de 26.09.2019, de Curtea Constituţională, prin hotărâri definitive, ce se comunică de îndată Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, în ceea ce priveşte Decizia BEC nr. 28/D/26.09.2019, se constată că legea prevede o procedură specială care se desfăşoară în faţa Curţii Constituţionale, neexistând dispoziţii care să prevadă posibilitatea contestării deciziei în faţa instanţei de judecată.

Dacă ar fi existat o astfel de posibilitate, aceasta ar fi fost indicată expres de către legiuitor, aşa cum a făcut-o în alte situaţii (art. 6 alin. (4) şi (5), art. 25 când competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 47 alin. (12) când competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine Curţii de Apel Bucureşti).

Petentul a invocat ca temei de drept al cererii şi dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 370/2004 potrivit cărora "(1) Judecarea de către instanţe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului."

Însă, în ansamblul Legii nr. 370/2004 se regăsesc dispoziţii legale referitoare la judecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exclusiv a contestaţiilor formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de admitere a protocolului de constituire a alianţei electorale de orice persoană fizică sau juridică interesată, respectiv împotriva Deciziei Biroului Electoral Central de respingere a protocolului de constituire a alianţei electorale de semnatarii protocolului - art. 6 alin. (4) şi (5), precum şi contestaţiilor formulate împotriva modului de formare şi componenţa Biroului Electoral Central - art. 25.

Prin urmare, în materie electorală, condiţiile pentru exercitarea dreptului de acces la justiţie sunt prevăzute limitativ de Legea nr. 370/2004, iar prezentul demers judiciar, exercitat de petentul A. nu este reglementat de lege.

Cu privire la cererea ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 C. proc. civ., potrivit căreia "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:4.orice alte cereri date prin lege în competenţa sa", se constată că nu există în conţinutul Legii nr. 370/2004 un text care să prevadă expres competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea unei cereri de natura celei cu care a fost învestită.

Este incontestabil că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are rolul de a realiza interpretarea şi aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţie, însă acesta nu conduce la plenitudine de competenţă, în absenţa unei norme de competenţă în acest sens.

Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituţie prevede că acest rol se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "potrivit competenţei sale".

O altfel de interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a instanţei supreme în judecarea oricăror cereri, indiferent de obiectul acestora, ar însemna în realitate, crearea pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale (conform art. 126 alin. (2) din Constituţie "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege").

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va da prioritate finelui de neprimire, respingând cererea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.