Reclassification of appeal to recourse as exclusive remedy against judgment on opposition to forced execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (ICCJ) admitted the recusal, quashed the appellate decision, and remanded the case to the same appellate court for retrial as a recusal rather than an appeal. The dispute involved a commercial action seeking the reversal of a forced execution order for amounts paid under a subsequently annulled judgment, which had been dismissed by the first instance and rejected on appeal. The decisive legal basis was Article 402(2) of the Code of Civil Procedure, which establishes that judgments rendered on oppositions to forced execution are subject only to recusal, leading the court to correct the procedural error whereby the lower instance had erroneously treated the appeal as an appeal instead of a recusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 402 alin. (2) C. proc. civ; Reclassification of appeal to recourse as exclusive remedy against judgment on opposition to forced execution: The dispute involved a commercial action seeking the reversal of a forced execution order for amounts paid under a subsequently annulled judgment, which had been dismissed by the first instance and rejected on appeal. The decisive legal basis was Article 402(2) of the Code of Civil Procedure, which establishes that judgments rendered on oppositions to forced execution are subject only to recusal, leading the court to correct the procedural error whereby the lower instance had erroneously treated the appeal as an appeal instead of a recusal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes that the judgment regarding the opposition to execution was susceptible to recourse only, thereby justifying the court's decision to reclassify the appeal as a recourse and admit the admissible challenge.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3462/C din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala teritorială Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC P.O. SA, sucursala Satu Mare, având ca obiect întoarcerea executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că suma solicitată a fost și achitată în cadrul executării silite, astfel că, în aceste circumstanțe, nu se poate dispune întoarcerea executării.
Apelul declarat de reclamanta SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala teritorială Cluj, împotriva susmenționatei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 57 din 9 decembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că, în raport de probele administrate, în cauză, bine, tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala M. Cluj, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate ale hotărârii atacate.
Prin încheierea din 28 mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei în cadrul procedurii de admisibilitate a recursului reglementată de O.U.G. nr. 58/2003 și a stabilit, conform rezoluției aplicată pe cerere, termen de judecare a cauzei, în ședință publică, la 30 septembrie.
Examinând cu prioritate calea de atac pe care reclamanta putea s-o exercite împotriva sentinței nr. 3462/C/2003, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 402 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel”.
Or, în raport de conținutul acestui text legal, se constată că greșit instanța de fond a dat hotărârea cu apel, astfel că, la rândul ei, Curtea de Apel Cluj, soluționând pricina ca apel, în loc să constate că sentința este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs, a pronunțat o decizie criticabilă.
Faptul că obiectul acțiunii l-a constituit, în realitate, întoarcerea executării, adică restituirea unei sume de bani încasată în temeiul unei hotărâri care a fost desființată ulterior, nu este de natură să conducă la concluzia că, în speță, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată și cu apel, din moment ce obiectul acesteia are ca izvor o executare silită, pronunțată printr-o hotărâre, care nu putea fi atacată, potrivit textului legal precitat, decât cu recurs.
Așa fiind, Curtea califică calea de atac, exercitată de reclamantă, împotriva sentinței instanței de fond, ca fiind recurs și, pe cale de consecință, va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași curte de apel, pentru soluționarea cererii ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta SNTFM C.F.R.M. SA București, sucursala M. Cluj, împotriva deciziei nr. 57 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială.
Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționare ca recurs a cererii.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2004.