Exclusive territorial jurisdiction for public servant rank disputes under amended Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 272 din 5 aprilie, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 268/CA din 20 iunie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu-Mare, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenirea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 07.03.2019, sub dosar nr. unic de mai sus, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care:

- să dispună obligarea pârâtului la recunoaşterea vechimii şi pregătirii dobândite în calitate de funcţionar public civil cu statut special, respectiv aceea de poliţist, începând de la data dobândirii funcţiei publice de poliţist, 16.11.1992 conform art. 1 şi art. 78 din Legea nr. 360/2002;

- să constate nelegalitatea parţială a Ordinului MAI nr. II/6728/01.06.2016 emis de către pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, cu privire la încadrarea greşită în gradul profesional de subinspector de poliţie, funcţia ofiţer IV, precum şi a actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia;

- să dispună obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin individual prin care reclamantului să-i fie acordat gradul profesional superior celui de subinspector de poliţie corespunzător cu pregătirea şi vechimea dobândită în funcţia publică de poliţist, corespunzătoare studiilor şi calificărilor dobândite;

- să dispună obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi salariale aferente gradului profesional de ofiţer de poliţie cuvenite conform vechimii în funcţia publică de poliţist şi cel de subinspector de politie ofiţer IV începând cu data de 01.06.2016 până la acordarea şi încadrarea în gradul profesional corespunzător vechimii în funcţia de poliţist în care reclamantul a fost numit la data de 16.11.1992;

Înalta Curte constată că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 05.04.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Reclamantul are domiciliul în oraş Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj, conform cărţii de identitate şi procesului-verbal întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Potrivit art. 86 alin. (2) din Noul C. civ., "Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar şi atunci când deţine mai multe locuinţe".

Conform art. 87 din actul normativ de mai sus, "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

În contextul în care Legea nr. 554/2004 reglementează exclusiv competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, în speţă este lipsit de relevanţă faptul că acesta are reşedinţa, cât şi locul de muncă în municipiul Satu Mare. A accepta o opinie contrară, ar însemna că în fapt reclamantul să îşi poată alege instanţa de judecată, ca şi în cazul competenţei alternative stabilită de vechile reglementari legale.

Noua normă reglementează o competenţă teritorială exclusivă, nefiind permise derogări de la aceasta.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2019.