EU-funded project revenues: obligation to deduct supplier late penalties from eligible costs despite absence of express contractual clause

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.04.2017, reclamanta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Cercetării şi Inovării-Organismul Intermediar Pentru Cercetare, anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. x/27.03.2017, anularea procesului-verbal nr. x/15.02.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, exonerarea de plata sumei de 20.035,91 RON şi obligarea pârâţilor la restituirea acestei sume.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2608 din 26 iunie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Cercetării şi Inovării-Organismul Intermediar pentru Cercetare, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului recurenta-reclamantă arată că, a fost încheiat de către universitate în cadrul POS CCE - AXA PRIORITARA 2 - Cercetare, dezvoltare tehnologica şi inovare pentru competitivitate un contract de finanţare, respectând formatul stabilit prin ghidul solicitantului.

Arată că, din cuprinsul contractului de finanţare nu reiese cu certitudine că acesta a fost clasificat în mod imperativ ca fiind un proiect generator de venituri pentru că nici una din dispoziţiile contractuale nu specifica în mod expres acest fapt, în conţinutul acestuia fiind cuprinsa numai sintagma "daca este cazul".

Prin art. 55 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 se menţionează în mod expres că:" "proiect generator de venituri"'- se înţelege orice operaţiune care implica o investiţie în infrastructura a cărei utilizare este supusa unor redevenţe suportate direct de utilizatori sau orice operaţiune care implica vânzarea sau închirierea unui teren sau a unui imobil sau orice altă furnizare de servicii contra cost.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond a dat o interpretare eronata art. 55 din regulamentul european şi că problema existenţei unor venituri de natura celor invocate de către pârâţi, poate fi analizată numai în cadrul unui proiect de această natura şi ca atare numai în aceste condiţii sunt aplicabile prevederile art. 4 din contractul de finanţare.

Totodată, arată că, prima instanţa a omis să observe că regimul penalităţilor de întârziere aferente contractelor de achiziţie publica este reglementat numai de prevederile Ordinului 1802/20104-SUBSECŢIUNEA 2, care dispun că în categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.

Penalităţile contractuale au caracter strict exclusiv de venituri proprii extrabugetare şi sunt destinate exclusiv utilizării în activitatea instituţiei de învăţământ superior.

În concluzie arată că, atât timp cat proiectul intitulat " Dezvoltarea platformei de cercetare pentru energie eficienta şi durabila" al cărui titular a fost universitatea, ca urmare a încheierii contractului de finanţare intervenit între părţile din litigiu, nu a fost generator de venituri în sensul art. 55 din regulamentul european, şi suma în litigiu nu poate fi asimilata unui venit pentru care să existe obligaţia diminuării ei din valoarea eligibila a proiectului.

Mai arată că în contractul de finanţare nu s-au prevăzut clauze potrivit cărora să constituie sursa de finanţare a activităţii proiectului, prin deducere, şi penalităţile datorate de furnizori în baza contractelor de achiziţie publică, încheiate în mod distinct, precum şi faptul că nu a fost instituita în sarcina beneficiarul proiectului obligaţia asigurării încasării şi virării penalităţilor de întârziere calculate în baza contractelor de achiziţie publică în contul proiectului.

Totodată, arată că, valoarea penalităţilor de întârziere formează obiectul unor facturi distincte emise de beneficiari şi că potrivit cerinţelor de finanţare a proiectului sunt eligibile numai facturile emise de furnizori, acceptate la plata de beneficiari.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Cercetării şi Inovării au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în baza contractului de finanţare nr. x/21.12.2012 reclamanta a beneficiat din partea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, în calitate de Organism Intermediar, de o finanţare europeană nerambursabilă în vederea implementării proiectului "Dezvoltarea platformei de cercetare pentru energie eficientă şi durabilă". În temeiul acestui contract, reclamanta a depus mai multe cereri de rambursare, printre care şi cererea de rambursare nr. x/29.01.2016 .

Prin raportul de audit nr. x/29.11.2016 emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi s-au reţinut "cheltuieli neeligibile în sumă de 20.005,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere facturate furnizorilor şi încasate fără a fi deduse din cererile de rambursare".

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a întocmit procesul-verbal nr. x/15.02.2017 de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale, prin care a reţinut că reclamanta a încălcat prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 9 alin. (5) din contractul de finanţare, precum şi art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, în cadrul cererii de rambursare nr. x/09.03.2016, a inclus facturi de penalităţi încasate de la furnizori, în cuantum total de 20.035,91 RON, fără a le raporta finanţatorului, pentru a fi diminuate din valoarea eligibilă a proiectului.

Cu privire la motivele de recurs, instanţa de control judiciar constată că, recurenta UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GH. ASACHI" IAŞI consideră că în cazul de faţă instanţa de fond ar fi interpretat eronat atât prevederile contractului de finanţare, cât şi normele comunitare incidente în cauză.

Recurenta-reclamantă arată că din cuprinsul contractului de finanţare nu reiese cu certitudine că acesta a fost calificat în mod imperativ ca fiind un proiect generator de venituri.

Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei, constată că, contractul de finanţare prevede în mod expres faptul că acest proiect face parte din categoria proiectelor generatoare de venituri.

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect faptul că, chiar dacă proiectul derulat de către recurentă este un proiect de CDI, proiectul de CDI poate fi generator de venituri. În cazul recurentei, în contractul de finanţare a fost prevăzut şi art. 4 potrivit căruia: "Beneficiarul este obligat să declare toate veniturile nepreconizate la data aprobării Proiectului şi direct realizate în timpul implementării acestuia şi ca rezultat al implementării, timp de 5 ani după finalizarea proiectului. Valoarea totală eligibilă a Proiectului va fi diminuată corespunzător valorii veniturilor respective.,,

Recurenta mai invocă în apărarea sa art. 55 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului CE nr. 1260/1999, considerând că în cazul contractului de finanţare al cărui titular este Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi nu ar fi vizată realizarea unei investiţii într-o infrastructură a cărei utilizare este supusă unor redevenţe suportate direct de utilizatori sau orice operaţiune care implică vânzarea sau închirierea unui teren sau a unui imobil sau orice altă furnizare de servicii contra unei plăţi. Raportat la acest articol, recurenta consideră că existenţa unui venit poate fi analizat doar dacă s-a încasat o sumă de natura celei definite de către actul normativ în cadrul unui proiect cu finanţare europeană generator de venituri.

Înalta Curte apreciază, cu privire la aspectul mai sus menţionat, că instanţa de fond a reţinut corect faptul că în cadrul articolului citat se face referire la o definiţie a proiectului generator de venituri şi nu la o definiţie a venitului, astfel cum interpretează recurenta.

Nici susţinerea potrivit căreia penalităţile de întârziere au caracterul de venituri proprii extrabugetare, întrucât acestea derivă din contractele de achiziţie publică încheiate distinct de către recurentă şi nu din contractul de finanţare nu poate fi primită întrucât contractele de achiziţie publică au fost încheiate în urma finanţării primite prin contractul de finanţare mai sus menţionat. Iar penalităţile de întârziere încasate în baza acestor contracte de achiziţie publică sunt indisolubil legate de contractul de finanţare.

Nu are relevanţă nici faptul că aceste penalităţi fac obiectul unor facturi distincte, întrucât şi aceste facturi sunt emise în baza aceloraşi contracte de achiziţie publică încheiate în vederea derulării proiectului finanţat din fonduri nerambursabile. Acestea sunt venituri aferente contractului de finanţare.

Chiar dacă în cuprinsul contractului de finanţare nu sunt cuprinse clauze referitoare la penalităţile de întârziere încasate de beneficiar de la furnizori, în baza art. 4 alin. (1) din contractul de finanţare, Beneficiarul este obligat să declare toate veniturile nepreconizate la data aprobării Proiectului.

Având în vedere faptul că penalităţile contractuale reprezintă venituri şi se înregistrează în contul de venituri conform dispoziţiilor legale, pentru proiectele cu finanţare europeană aceste venituri trebuie raportate finanţatorului şi se restituie sau se deduc din sumele nerambursabile cuvenite.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi, împotriva Sentinţei nr. 2608 din 26 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2019.

GGC - OB