Admissibility of action for failure to rule on administrative objection: proof of prior communication required

Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017 la data de 27.03.2017, reclamanta A., persoană fizică autorizată, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să se constate depăşirea de către pârâtă a termenului legal în care ar fi avut obligaţia să soluţioneze contestaţia administrativă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015 şi obligarea pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), să emită decizia de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015, în conformitate cu prevederile art. 50, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, actualizată, în termen de maxim 30 zile de la comunicarea hotărârii; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 203 din 29 iunie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 203 din 29 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că la data de 08.06.2010 s-a încheiat între A. "A., PFA şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - AFIR), Contractul de finanţare x, ca urmare a aprobării cererii depuse în anul 2009 de subsemnata A. reprezentant legal al A. "A., PFA, constituirea şi autorizarea ca PFA fiind efectuată în baza O.U.G. nr. 44/2008, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului pentru accesarea MĂSURII 112 "Instalarea tinerilor fermieri"-Versiunea 01-27.11.2008. In baza acestui contract a beneficiat de o finanţare nerambursabilă de 107.150 RON.

Tranşa a doua din finanţare a fost achitată în luna martie a anului 2013 după ce, în prealabil au fost efectuate de către reprezentanţii pârâtei o serie de controale privind respectarea prevederilor contractuale şi normative necesare continuării finanţării. La momentul respectiv nu s-au constatat nereguli sau încălcări ale contractului de finanţare, astfel că s-a continuat executarea contractului de finanţare, eliberarea celei de-a doua tranşe din finanţare echivalând cu acceptarea modalităţii de executare a planului de afaceri de către beneficiar.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015 s-a reţinut nerespectarea Planului de afaceri, iar măsura dispusă de AFIR consta în recuperarea sprijinului acordat în sumă de 105.907,50 RON, reprezentând valoarea aproape integrală a proiectului, măsură pe care am contestat-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015 nu a fost soluţionată de către pârâtă până la acest moment, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

Recurenta-reclamantă arată că, în absenţa unei Decizii de soluţionare a contestaţiei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nu se puate adresa instanţei de contencios administrativ, deoarece, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 actualizată, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, actul care poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ este decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.,,

În aceste condiţii, arată că îi sunt prejudiciate grav drepturile şi interese legitime. Lipsa răspunsului la plângerea prealabilă împiedică accesul efectiv la justiţie printr-o acţiune care să vizeze fondul dreptului dedus judecăţii.

Arătă că a depus anexat acţiunii, plângerea prealabilă, şi că nu a fost în măsură să depună şi dovada comunicării acesteia către pârâtă, deoarece a fost transmisă prin e-mail de către reprezentantul ales, către pârâtă.

Astfel, apreciază că a făcut dovada plângerii prealabile, depusă la dosar anexată cererii de chemare în judecată. Contrar susţinerilor pârâtei, cum că plângerea depusă ar fi fost de fapt punctul de vedere faţă de proiectul de proces-verbal, arăta că punctul de vedere la proiectul de proces-verbal, respectiv contestaţia faţă de procesul-verbal final au acelaşi conţinut, neimpunându-se vreo modificare. Aşadar, în mod netemeinic a respins instanţa de fond acţiunea, făcând o greşită aplicare a legii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul acţiunii il constituie refuzul nejustificat al pârâtei AFIR de a soluţiona în termenul legal contestaţia administrativă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015.

Pârâta a invocat faptul că deşi reclamanta a susţinut că nu a soluţionat contestaţia formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015, această contestaţie nu i-a fost comunicată, la dosar neexistând dovada unei astfel de comunicări.

Înalta Curte raportat la înscrisurile depuse la dosar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, constată că nu s-a făcut dovada că pârâtei i-ar fi fost comunicată contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015, înscrisul intitulat "contestaţie/punct de vedere" nefiind datat, nefiind înregistrat la AFIR şi nefiind însoţit de nici un act care să facă dovada comunicării sale către autoritatea pârâtă.

Chiar recurenta a învederat că nu poate face dovada comunicării contestaţiei către pârâtă, deoarece a fost comunicată prin e-mail dar nu poate proba aceste susţineri.

Astfel, deşi acţiunea reclamantei este întemeiată pe refuzul pârâtei AFIR de a soluţiona contestaţia administrativă, reclamanta nu a făcut dovada comunicării acestei contestaţii către pârâtă, anterior promovării acţiunii dedusă judecăţii, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nefăcând această dovadă.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care dispune:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ dispune:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Art. 12 din acelaşi act normativ enumera documentele pe care reclamantul trebuie să le depună alături de acţiunea în justiţie formulată:

"Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. în situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. în situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act."

Or, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a înregistrat la autoritatea contractantă contestaţia pretins formulată.

Potrivit art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., "Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace."

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că recurentul avea posibilitatea comunicării contestaţiei şi prin email, însă trebuia să se asigure că textul a fost transmis şi să obţină confirmarea primirii acestuia.

De asemenea, potrivit art. 193 din C. proc. civ.:

"(1)Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Astfel, Legea nr. 554/2004, se referă la nesoluţionarea în termenul legal sau refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, ca acte administrative asimilate, iar art. 1 alin. (1) din lege ce circumstanţiază obiectul acţiunii în contencios administrativ, se referă inclusiv la vătămarea unei persoane de către o autoritate publică, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, astfel că, atâta timp cât nu există dovada comunicării unei astfel de contestaţii către autoritate, reclamantul nu poate pretinde sancţionarea conduitei vătămătoare şi pretins nelegale a autorităţii publice.

O astfel de acţiune nu poate fi promovată în lipsa unei contestaţii administrative adresată anterior promovării acţiunii către pârâtă, întrucât o astfel de interpretare ar conduce la eludarea principiilor generale ale contenciosului administrativ, aşa cum s-a arătat.

În cazul de faţă recurenta-reclamantă înţelege să solicite obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluţionare formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de stabilire a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 28.04.2015, deşi nu a înţeles să îndeplinească procedura prealabilă, nefiind făcută dovada îndeplinirii acestei obligaţii.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte în acord cu raţionamentul instanţei de fond, apreciază că procedura prealabilă nu a fot îndeplinită, iar din evidenţele Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale rezultă faptul ca recurenta-reclamantă nu a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 28.04.2015, potrivit dispoziţiilor legale şi în termenele procedurale stabilite conform legislaţiei în vigoare, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea ca fiind inadmisibilă.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată, împotriva sentinţei nr. 203 din 29 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2019.