Tax assessment annulled for excess of power in violating binding local council tax exemption resolutions; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2016, sub nr. x/2016 reclamanta Regia Autonomă de Transport în Comun Constanţa (R.A.T.C) în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanţa (SPIT) a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, anularea Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2015 emisă de către A. şi a Dispoziţiei nr. x din 04.02.2016 (comunicată în data de 08.02.2016) prin care a fost respinsă contestaţia formulată de regie în baza art. 172 - 173 O.G.. nr. 92/2003 împotriva Deciziei de impunere nr. x din l0.07.2015, ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 18/CA din 9 februarie 2017, a admis cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport în Comun Constanţa (R.A.T.C), în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite şi Taxe Constanţa, având ca obiect anulare act administrativ şi a dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/10.07.2015 şi a Dispoziţiei nr. x/04.02.2016 emisă de A., ca nelegale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentului-pârât se arată că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Instanţa de fond a analizat hotărârile de consiliu local prin care au fost acordate scutirile la plată reţinând în mod greşit caracterul normativ al acestora, precum şi caracterul obligatoriu al acestora rezultat din dispoziţiile Legii 24/2000.

Recurentul-pârât arată că, Hotărârile Consiliului Local Constanţa nr. 117/30.04.2013 (pentru perioada 2010-2013), nr. 65/07.04.2014 (pentru anul 2014) şi nr. 249/18.12.2014 de modificare sunt acte administrative individuale şi nu normative ordinare, cum a reţinut instanţa de fond.

Din aceste considerente, arată că dispoziţiile Legii 24/2000 nu au incidenţă în cauză şi, implicit, nici caracterul obligativităţii ierarhice a actului normativ ordinar (HCL-urile) faţă de actele individuale contestate.

În ceea ce priveşte obligaţia entităţii audiate de a urmări şi recupera creanţele în cauză prin raportare la puterea obligatorie a deciziilor emise de Curtea de Conturi, arată că aceasta rezultă din lege, măsurile A. concretizate în emiterea actelor fiscale contestate nefiind întreprinse cu exces de putere.

Prin actul de control al Camerei de Conturi Constanţa s-a reţinut că "scutirile de la plata impozitelor şi taxelor locale acordate regiilor din subordine s-au acordat în afara cadrului legal, situaţie în care hotărârile de consiliu local în acest sens au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative", întrucât la data adoptării hotărârilor prin care s-au acordat regiei respectivele facilităţi, pentru scutirea unor agenţi economici de la plata obligaţiilor bugetare nu există cadru legal, întrucât O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare a fost abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005, privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante.

În ceea ce priveşte cele reţinute de către auditorii publici externi cu privire la nelegalitatea acordării facilităţilor fiscale către RATC Constanţa, entitatea audiată nu a formulat contestaţie. Prin urmare, aceste dispoziţii erau executorii atât la data începerii inspecţiei fiscale cât şi la data emiterii deciziei de impunere contestată.

În aplicarea dispoziţiile legale anterior citate, ordonatorul de credite al UATM Constanţa (Primarul Mun. Constanţa) a fost obligat a dispune măsurile legale pentru urmărirea şi încasarea creanţelor constând în facilităţi acordate nelegal agenţilor economici din subordinea UATM Constanţa, inclusiv RATC Constanţa, iar serviciul, în calitate de instituţie aflată sub coordonarea acestuia, având în vedere Decizia nr. 69/07.08.2014 a Camerei de Conturi Constanţa şi regimul juridic al acesteia, precum şi dispoziţiile Codul fiscal incidente în cauză, este obligat să respecte aceste dispoziţii.

Recurentul-pârât arată că, în măsura în care actele de control ale organului de audit nu ar fi fost puse în aplicare, cei răspunzători ar fi săvârşit o infracţiune pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, în acord cu disp. art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi:

"Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda."

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Regia Autonomă de Transport în Comun Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că Regia Autonomă de Transport în Comun Constanţa (R.A.T.C) a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2015 emisă de către A. şi a Dispoziţiei nr. x din 04.02.2016 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Regie în baza art. 172 - 173 O.G.. nr. 92/2003 împotriva Deciziei de impunere nr. x din l0.07.2015.

Prin HCL al Municipiului Constanţa nr. 117/30.04.2013, nr. 65/07.04.2014, şi nr. 249/18.12.2014, s-a acordat scutirea la plata impozitelor şi taxelor aferente anului 2014 stabilite în sarcina R.A.T.C. CONSTANŢA, în baza cererii debitoarei şi a documentaţiei întocmită de către compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut caracterul obligatoriu al acestora.

Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 24/2000 actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale. La rândul său, art. 81 reglementează principiul subordonării faţa de actele de nivel superior, în sensul că:

l) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.

2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contravine Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior."

Contrar susţinerilor recurentului referitoare la faptul că "dispoziţiile Legii nr. 24/2000 nu au incidenţa în cauza şi, implicit, nici caracterul obligativităţii ierarhice a actului normativ ordinar (HCL-urile) fata de actele individuale contestate...", Înalta Curte constată în acord cu instanţa de fond caracterul nefondat al acestora.

Hotărârile consiliului local cuprind norme juridice prin care autoritatea administraţiei locale rezolva problemele de interes local care sunt de competenţa acesteia de soluţionare şi, totodată, îşi manifestă autoritatea în unităţi şi entităţi juridice subordonate.

Fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii şi executorii, cu condiţia respectării legii.

Recurentul-pârât nu combate argumentul instanţei de fond conform căruia aceste hotărâri au produse efecte .

Astfel, în vederea realizării unei stabilităţi a raporturilor juridice, principiul irevocabilităţii actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, este un principiu de aplicabilitate generala.

Înalta Curte constată că, nici o altă instanţa de contencios nu a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra legalităţii hotărârilor de consiliu local prin care s-au acordat facilitaţi/scutiri la plata.

Potrivit art. 1 pct. 6 Legea 554/2004 autoritatea publica emitentă a unui act unilateral nelegal poate solicita instanţei anularea acestuia în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Acţiunea poate fi introdusa în termenul de un an de la data emiterii actului.

Decizia Curţii de Conturi din data de 27.06.2014 prin care s-au stabilit că anumite facilitaţi/scutiri la plata au fost acordate nelegal de către Consiliul Local Constanta, nu lipseşte de efecte actele administrative emise de Consiliul Local Constanta prin care au fost stabilite scutiri la plata, respectiv Hot. nr. 117/30.04.2013, Hot. nr. 65/07.04.2014 şi Hot. nr. 249/18.12.2014 3 a căror nulitate nu a fost constatata de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 554/2004.

Prin O.U.G. nr. 40/2002, publicată în M.Of. nr. 233/08.04.2002, a fost reglementată procedura pentru recuperarea arieratelor bugetare, iar la art. 1 se prevedea că, la cererea temeinic justificată a debitorilor, indiferent de forma de proprietate şi de modul de organizare, creditorii bugetari vor acorda pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, inclusiv majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente acestora, calculate şi datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare;

c) eşalonări la plata majorărilor de întârziere şi/sau a penalităţilor de orice fel;

d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de majorări de întârziere şi/sau de penalităţi de întârziere;

e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii.

Raportând situaţia de faţă la dispoziţia legală mai sus prezentată, rezultă faptul că emiterea celor trei hotărâri de consiliu local în sensul scutirii de plata impozitelor şi taxelor locale reprezintă o manifestare de voinţă permisă de o dispoziţie legală cu forţă superioară.

Emiterea celor trei hotărâri de consiliu local în sensul înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale a respectat şi dispoziţia legală reprezentată de art. 125 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind fostul Codul de procedură fiscală care prevedea că, la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:

a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

c) eşalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eşalonare;

d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.

Astfel, rezultă faptul că actele normative ordinare au prevăzut posibilitatea luării măsurilor privind scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale situaţie în care emiterea unor astfel de hotărâri de consiliu local nu reprezintă decât transpunerea unor astfel de principii la nivel legislativ inferior, respectiv la nivelul unităţii administrativ teritoriale.

În consecinţă, contrar alegaţiilor recurentului, emiterea de către pârâtă a Deciziei de impunere şi a Dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei fără a da eficienţă actelor normative ordinare astfel prezentate reprezintă un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în sensul de exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în mod corect, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile legale au fost respectate la momentul emiterii celor trei hotărâri de consiliu local, urmare a faptului că acestea cuprind reglementări din cadrul activităţilor de interes local, iar modalitatea de elaborare respectă principiul ierarhiei actelor normative din moment ce considerentele emiterii acestor hotărâri sunt reprezentate de necesitatea aplicării actelor normative superioare reprezentate de Legea 51/2006, a serviciilor comunitare de utilităţi publice, H.G. nr. 794/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura şi competenţele de acordare a înlesnirilor la plată impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale precum şi ale art. 125 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa, împotriva sentinţei nr. 18/CA din 09 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2019.