Compulsion of insurance guarantee fund to issue compensation decision dismissed for loss of object where decision and payment preceded suit filing despite late notification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's prior ruling that rejected the lawsuit as having lost its object. The dispute concerned a claim against an insurance guarantee fund to compel the issuance of a compensation decision following a road traffic accident; the fund had issued a decision granting a specific monetary amount and subsequently transferred those funds to the claimant's account, rendering the action for a declaration moot despite the claimant's argument that the decision was only formally communicated to her after the lawsuit was filed. The court held that the issuance of the decision eliminated the subject matter of the claim regardless of the effective date of notification or the timing of the bank transfer, and consequently rejected the secondary request for litigation costs pursuant to Article 453 of the Code of Civil Procedure, which mandates costs be paid by the losing party. The decision is final, issued under Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Compulsion of insurance guarantee fund to issue compensation decision dismissed for loss of object where decision and payment preceded suit filing despite late notification: În ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge ca nefondată această cerere, în considerarea faptului că primul capăt de cerere a fost respins, motivat de disp. art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora:" Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 21.03.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, a formulat acţiune în contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de despăgubire ce i-a fost adresată, cerere care a rămas fără răspuns.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2302 din 13 iunie 2017, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare al Asiguraţilor şi a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia, cu consecinţa admiterii recursului obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că cererea ce constituie obiectul prezentului dosar, a fost depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.03.2017 iar Decizia nr. 4735/06.03.2017, emisă de pârât poartă pe plic, data comunicării către Oficiul Postal Timişoara, 24.03.2017.
În motivarea recursului recurenta arată că această decizie i-a fost comunicată la data de 27.03.2017, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă anterior acestei date, respectiv 21.03.2017 şi consideră că se impune admiterea cererii în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenta mai arată faptul că suma totala de 39.093 RON, virată de instituţia pârâtă la data de 23.02.2017 (11.093 RON+28.000 RON), compusă din sumele de 11.093 RON acordată cu litiu de daune materiale, respectiv suma de 28.000 RON (echivalentul sumei de 6.196 euro la cursul BNR de 1 lira = 4,3190, valabil pentru data de 23.02.2017), acordată cu titlu de daune materiale, a fost acordată de instituţia pârâtă în conformitate cu Decizia 4735/06.03.2017.
Aşa după cum reiese şi din extrasul de cont ataşat cererii principale de chemare în judecată, suma propusă de instituţia pârâtă cu titlu de despăgubire şi anume 39.093 RON, a fost virată în contul recurentei la data de 23.02.2017, în condiţiile în care decizia contestată, i-a fost comunicată la data de 27.03.2017, practic după o perioadă de peste o lună de zile, iar în legătura cu existenţa acestei sume de bani în cont, a aflat din întâmplare, la data de 06.04.2017, cu nefiind înştiinţată în vreun fel de reprezentanţii instituţiei pârâte, în legătură cu efectuarea acestei plăţi. Suma de 39.093 RON, a fost virată, chiar înaintea emiterii deciziei contestate pe acesta cale, respectiv 06.03.2017.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Fondul de Garantare al Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de despăgubire a reclamantei a fost înregistrată sub numărul x/29.02.2016, iar în urma analizării dosarului de daună cu nr. x, Fondul a emis la data de 06.03.2017, Decizia nr. 4735 prin care a admis cererea acesteia pentru suma de 39.093 RON şi a respins cererea de plată pentru diferenţa dintre suma solicitată şi suma acordată.
Pârâtul a arătat că a achitat reclamantei suma anterior menţionată cu ordinul de plată nr. x/22.02.2017, depunând copia acestuia la dosarul cauzei, motiv pentru care a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect a acţiunii.
Reclamanta a solicitat instanţei respingerea excepţiei invocată de către pârât, cu consecinţa obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că Decizia nr. 4735/06.03.2017, i-a fost comunicată efectiv la data de 23.07.2017, iar acţiunea a fost introdusă anterior acestei date, respectiv la data de 21.03.2017.
Reclamanta a mai arătat că, în legătura cu existenţa sumei de bani în cont, nu a fost înştiinţată de efectuarea acestui virament, aflând din întâmplare despre acest lucru la data de 06.04.2017.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că obiectul acţiunii îl reprezintă obligarea pârâtului Fondul de Garantare al Asiguraţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii de despăgubire ce i-a fost adresată prin poştă la data de 03.02.2016, prin care reclamanta a formulat o cerere de despăgubire pentru daunele suferite în urma accidentului rutier din data de 01.05.2013.
Din înscrisurile doveditoare depuse de către pârât la dosarul cauzei rezultă că acesta a emis la data de 06.03.2017, Decizia nr. 4735 prin care a admis cererea reclamantei pentru suma de 39.093 RON şi a respins cererea de plată pentru diferenţa dintre suma solicitată şi suma acordată, achitând reclamantei suma anterior menţionată cu ordinul de plată nr. x/22.02.2017.
Se constată astfel că solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la emiterea unei decizii, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, întrucât această decizie a fost deja emisă, neavând relevanţă pentru soluţionarea acestei excepţii momentul în care reclamanta a luat cunoştinţă efectiv de emiterea deciziei sau virarea sumelor în cont.
În ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va respinge ca nefondată această cerere, în considerarea faptului că primul capăt de cerere a fost respins, motivat de disp. art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora:" Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 2302 din 13 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.