Discriminatory grading thresholds in exam appeals violate the constitutional right to education

Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.10.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, solicitând anularea art. 73 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a Bacalaureatului 2011, anexa la Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4799/2010, susţinând că textul stabileşte măsuri discriminatorii şi contrare Constituţiei României.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4942 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia rămânerii fără obiect a capătului de cerere în anulare, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, a anulat art. 73 alin. (2) teza finală - "Dacă diferenţa dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota iniţială, acordată de comisia din centrul zonal de evaluare." din Anexa 2 - Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2011 - la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4799/2010, a obligat pârâtul la plata către partea reclamantă a sumelor de 1.000 de RON daune morale şi 150 de RON cheltuieli de judecată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 4942 din 14 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a considerat că Ministerul Educaţiei Naţionale prin emiterea Ordinul nr. 5080/2015 nu a respectat principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în drepturi sub aspectul exercitării dreptului la învăţătură prin tratamentul diferenţiat în acordarea notei finale după contestaţii, în funcţie de nota obţinută iniţial de elev.

Recurentul-pârât, arată că prevederile din metodologia prin care se organizează desfăşurarea examenului de evaluare naţională respectiv examenul de bacalaureat, respectiv modul de stabilire a notei finale după reevaluarea lucrărilor de către comisiile de contestaţii nu pot fi apreciate drept o lezare a principiului egalităţii în faţa legii şi nu conduc la apariţia unei situaţii de discriminare. Astfel, există două situaţii.

În prima situaţie, pentru lucrările care au primit iniţial o notă finală mai mică decât 9,50, nota definitivă a lucrării este cea acordată de comisia de contestaţii, dacă între nota iniţială şi nota obţinută la reevaluare este o diferenţă de cel puţin 0,50 puncte.

Dacă diferenţa dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă a lucrării este nota iniţială, acordată în centrul zonal de evaluare, criteriul potrivit căruia modificarea notei iniţiale, după contestaţii, se realizează în cazul unei diferenţe de cel puţin 0,50 puncte, corespunde unei valori identice, de 0,50 puncte, care constituie valoarea de punctaj maxim ce permite o rotunjire acordare de 0,50 puncte în favoarea elevului, în calculul mediei semestriale, la orice disciplină şcolară aşa cum sunt şi dispoziţiile art. 120 alin. (2) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar aprobat prin OMENCS nr. 5079/2016.

Din această perspectivă, corespunzătoare sistemului de notare românesc, bazat pe scara numerică de la 1 la 10, valoarea de 0, 50 puncte constituie o valoare consacrată din punct de vedere docimologic, apreciata drept optimă, pentru a permite modificarea unor situaţii iniţiale de evaluare şi notare.

Arată în cea de-a doua situaţie pentru lucrările care au primit iniţial o notă finală cel puţin egală cu 9,50,...(analog în cazul examenului de bacalaureat, adăugându-se suplimentar şi elevii care "au primit iniţial note cuprinse între 4.50-4,99) aplicarea aceluiaşi criteriu potrivit căruia, modificarea notei iniţiale, după contestaţii, se realizează în cazul unei diferenţe de cel puţin 0,50 puncte, ar fi făcut însă imposibilă modificarea notei, în sens crescător, pentru elevii care au obţinut iniţial, cel puţin nota 9,51. Astfel, pentru această categorie de elevi, singura soluţie posibilă era ca nota definitivă să fie nota acordată de comisia de contestaţii, în urma reevaluării, fără a mai lua în considerare nici o diferenţă între nota iniţială şi nota de la contestaţii, asigurându-se exercitarea efectivă a dreptului la contestaţie şi pentru această categorie de elevi.

In cazul sistemului educaţional românesc, bazat pe o scară numerică de notare de la 1 la 10, o asemenea limită apreciată drept rezonabilă a constituit-o, principial, diferenţa de 0,50 puncte care poate apărea la nivelul a două evaluări succesive, realizate de evaluatori diferiţi.

Astfel, în cazul oricărui elev care este integrat în sistemul educaţional românesc, chiar şi în situaţia, nepromovării examenului de bacalaureat sau a neacordării a cel mult 0,49 puncte în cazul notelor obţinute la evaluarea naţională, ca urmare a prevederilor din cadrul metodologiilor, nu a fost restrânsă exercitarea dreptului la educaţie, întrucât, inclusiv elevii care nu au promovat examenul de bacalaureat, în sesiunea respectivă, au beneficiat de un drept nelimitat de a se prezenta la oricare din sesiunile ulterioare, fără limită de vârstă, iar în cazul elevilor absolvenţilor de gimnaziu aceştia au beneficiat de dreptul nerestricţionat de continuare a studiilor, la formele de învăţământ existente, în cadrul clasei a IX-a, respectiv învăţământ liceal sau învăţământ profesional.

În concluzie, apreciază că, în raport cu formulările metodologiilor în discuţie, criteriile care au stabilit posibilităţile de modificare a notelor iniţiale, pentru fiecare din cele două situaţii, nu pot fi considerate arbitrare, sunt criterii definite şi justificate de un scop legitim, respectiv, acordarea şi exercitarea dreptului integral la contestaţie pentru toate categoriile de elevi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a susţinut examenul de bacalaureat în sesiunea din vara anului 2016 şi urmarea mediilor obţinute nu a întrunit punctajul minim de 6,00 pentru a fi declarat admis iar în urma contestaţiei la proba de Limba română, nota i-a scăzut la 5,05. În sesiunea din toamna anului 2016, reclamantul a susţinut din nou proba de examen la Geografie, unde a obţinut nota 7,70. Urmarea contestaţiei formulate, a obţinut în recorectare nota 8,00, dar aceasta nu i-a fost luată în considerare, astfel că nota finală a rămas 7,70.

Neluarea în considerare a notei din contestaţie (8,00) ar fi fost consecinţa art. 73 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a Bacalaureatului 2011, anexa la Ordinul ministerului educaţiei şi cercetării nr. 4799/2010.

Intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea normei juridice mai sus menţionate, plângerea fiind însă respinsă de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice prin adresa nr. x/29.09.2016.

Potrivit art. 73, pentru lucrările care au primit iniţial note cuprinse între 4,50 - 4,99, inclusiv, sau o notă cel puţin egală cu 9,50, nota definitivă este nota acordată de către comisia de contestaţii iar pentru lucrările care au primit iniţial, la comisia din centrul zonal de evaluare, alte note decât cele menţionate la alin. (1), nota definitivă este nota acordată de comisia judeţeană de contestaţii/a municipiului Bucureşti, dacă între nota iniţială şi nota acordată la contestaţii se constată o diferenţă de cel puţin 0,50 puncte. Dacă diferenţa dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota iniţială, acordată de comisia din centrul zonal de evaluare.

Înalta Curte constată că Ordinul ministerului educaţiei şi cercetării nr. 4799/2010 a aprobat la art. 2 Metodologia de organizare şi desfăşurare a Bacalaureatului 2011, acesta fiind aplicabil şi în sesiunea de Bacalaureat 2016 ca efect al art. 2 al Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5080/2015.

Astfel actele menţionate au natura juridică de act administrativ unilateral cu caracter normativ, fiind adoptate sau emise în scopul organizării executării legii, conţinând norme cu caracter general şi având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes, faţă de un număr nedefinit de persoane.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ defineşte actul administrativ ca "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.".

Din definiţia actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă şi regimul său juridic, respectiv condiţiile sale de validitate subsumate principiului legalităţii, condiţii care se subordonează în esenţă obligaţiei ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi oportunitatea sa, derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret.

Astfel fiind, revine instanţei de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească.

Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administraţia publică a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În temeiul art. 2 alin(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere a autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Totodată, art. 32 alin. (1) din Constituţia României prevede că "Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.".

Astfel, în exercitarea dreptului la învăţătură nu trebuie să intervină restricţii sau obstacole, inclusiv cu caracter normativ, care să nu urmărească un scop legitim sau să fie lipsite de proporţionalitate.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţia României "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.".

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.

Instanţa de control judiciar apreciază în acord cu instanţa de fond că, prin reglementarea art. 73 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a Bacalaureatului 2011, anexă la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4799/2010, astfel cum se aplică în considerarea art. 2 al Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5080/2015, emitentul actului administrativ unilateral cu caracter normativ nu a respectat principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în drepturi sub aspectul exercitării dreptului la învăţătură din perspectiva posibilităţii de finalizare a studiilor liceale prin obţinerea diplomei de Bacalaureat.

Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5080/2015 (vizând Sesiunea Bacalaureat 2016) nu conţine o reglementare proprie expresă sub aspectul litigios al notei definitive acordate în caz de contestaţie, ci prevede la art. 9 doar în referire la modalitatea de evaluare a lucrărilor în cadrul fiecărei comisii în parte (iniţială, respectiv de contestaţii), corectarea implicând participarea în fiecare etapă a cel puţin 2 profesori evaluatori.

Înalta Curte constată că, prin art. 73 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a Bacalaureatului 2011, anexă la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4799/2010, legiuitorul a instituit, în cazul elevilor care la examenul de Bacalaureat au obţinut iniţial o notă cuprinsă între 4,50 şi 4,99, în măsura în care formulează contestaţie şi aceasta este admisă, beneficiul ca nota definitivă să fie cea acordată de comisia de contestaţii, indiferent de faptul că diferenţa dintre nota iniţială şi cea rezultată din recorectare este cel puţin egală cu 0,50 puncte.

Intenţia legiuitorului este de a asigura promovarea elevului candidat prin prisma notei obţinute la fiecare probă de concurs, cu toate acestea, obţinerea notei 5 la toate probele de examen nu constituie singura condiţie pentru promovarea bacalaureatului, ci în egală măsură a fost instituită ca şi condiţie cumulativă obligaţia elevului candidat de a obţine cel puţin media 6 la probele scrise, cu menţiunea că pentru candidaţii care obţin media generală 5,99, media generală se rotunjeşte la 6,00.

Or, atât elevii candidaţi care urmăresc obţinerea notei minime 5 la fiecare probă de concurs, cât şi elevii candidaţi care urmăresc obţinerea mediei minime 6 la toate probele de concurs se află în aceeaşi situaţie din perspectiva procesului de notare, anume au ca scop promovarea examenului de Bacalaureat, ca şi componentă a dreptului la învăţătură, anume cea care permite absolvirea/definitivarea studiilor de liceu.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a constat că, legiuitorul i-a tratat în mod diferit, cu efectul că, în ipoteza în care un elev obţine încă de la notarea iniţială la examenul de bacalaureat cel puţin nota 5 la fiecare probă de concurs, dar media generală este inferioară notei de 5,99, nu obţine beneficiul acelui elev candidat care a fost iniţial evaluat cu o notă cuprinsă între 4,50 şi 4,99, bucurându-se în caz de contestaţie de nota acordată de comisia de contestaţii, dar care, depăşeşte media generală de 6 prin prisma celorlalte note obţinute la materiile de concurs.

O astfel de situaţie normativă reieşită din actul administrativ unilateral litigios produce un efect discriminatoriu în legătură cu dreptul la învăţătură, ceea ce determină ca art. 73 alin. (2) teză finală din Anexa 2 - Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2011 - la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4799/2010 să fie afectat de un viciu de legalitate.

Având în vedere elementele precizate mai sus, Înalta Curte apreciază criteriul tratamentului diferenţiat în funcţie de nota obţinută iniţial de elev ca fiind un element arbitrar şi discriminatoriu, neexistând o justificare obiectivă şi rezonabilă, întrucât acelaşi sistem ar fi trebuit aplicat în cazul oricărei note, o astfel de aplicare asigurând egalitatea în drepturi a tuturor elevilor.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, împotriva sentinţei nr. 4942 din 14 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2019.