Service relationship of public official vs. administrative act rank: tribunal jurisdiction over appeal court in salary compensation dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Galați Court of First Instance, Civil Chamber, effectively rejecting the Court of Appeal’s declination and establishing that the lower court holds material jurisdiction. The dispute involved a public official challenging a military unit’s refusal to reconsider a 30% risk compensation allowance, with the core legal issue being whether jurisdiction is determined by the rank of the issuing authority (which would favor the Court of Appeal under general administrative law principles) or by the nature of the service relationship. The court held that Article 109 of Law No. 188/1999, governing the status of public officials, constitutes a special provision that exclusively vests jurisdiction in the tribunal for cases regarding the service relationship of public officials, thereby overriding the general rule in Article 10 of Law No. 554/2004 which bases competence on the authority's rank.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Service relationship of public official vs. administrative act rank: tribunal jurisdiction over appeal court in salary compensation dispute: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 31 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta UM 0771 Galaţi, a solicitat obligarea acesteia la plata diferenţelor de drepturi salariale cu titlu de compensaţie de risc în procent de 30 % pe ultimii 3 ani de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 54 din 7 februarie 2019, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul este nemulţumit de refuzul pârâtei UM 0771 Galaţi de a reconsidera procentul compensaţiei de risc acordat prin ordin personal, în condiţiile legii. În raport de obiectul cererii, s-a reţinut că, în cauză, competenţa se determină în funcţie de criteriile de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat (ordinul de personal prin care s-a acordat compensaţia de risc) - Serviciul Român de Informaţii. Astfel, în raport de criteriul rangului autorităţii care a emis actul contestat, revine Curţii de Apel Galaţi competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.03.2019, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale, cu titlu de compensaţie de risc în procent de 30%, solicitate în baza unui raport de serviciu care este asimilat potrivit dispoziţiilor legale în vigoare raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici. Prin urmare, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, norme de competenţă speciale faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtei la acordarea, în favoarea reclamantului, a unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcţionarului public.
Astfel, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.
Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul (secţia de contencios administrativ şi fiscal).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa iniţial învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Dată
Tip
Sursă
02/12/2015
Cerere de chemare în judecată
B. 14/07/2016
Întâmpinare
Intimat - B.
28/07/2016
Acte
Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI
12/06/2019
Cerere judecare în lipsă
Intimat - B.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta UM 0771 Galaţi din cadrul Serviciului Român de Informaţii, reprezentată de Oficiul Juridic Unitatea Militară 0198 Bucureşti în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.