Appellant’s annulment motion rejected as no material error; prior unstamped appeal dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia civilă nr. 1823 din 3 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării şi a anulat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, recurenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1823 din 3 aprilie 2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate şi rejudecarea în fond a recursului declarat de această parte.

În motivarea contestaţiei în anulare, în esenţă, contestatoarea arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Astfel, în mod greşit, instanţa de recurs a apreciat că recursul pe care l-a declarat împotriva sentinţei civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018 este supus timbrajului, întrucât această sentinţă priveşte soluţia dată cererii sale privind îndreptarea/lămurirea/completarea sentinţei civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar, fiind, aşadar, o hotârâre în legătură cu această din urmă hotărâre, conform art. 446 C. proc. civ.. De asemenea, instanţa a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului, excepţie pe care nu a pus-o în discuţia părţilor, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 224 din C. proc. civ.. În plus, instanţa de recurs nici nu i-a comunicat că trebuie să achite vreo taxă judiciară de timbru pentru judecarea recursului pe care l-a declarat în cauză. De altfel, pentru cererea de îndreptare/lămurire/completare hotărâre, ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă împotriva căreia a declarat recurs, nici instanţa de fond nu a obligat-o la plata taxei judiciare de timbru.

În concluzie, în opinia sa, contestaţia în anulare întemeiată pe motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. este admisibilă, solicitând admiterea contestaţie, anularea deciziei atacate, să se dispună conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu termen la 7.10.2020, având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 1229 din 16 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, în rejudecare, admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 5510 din 20 decembrie 2018, în sensul admiterii cererii de lămurire şi de completare a sentinţei civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, şi menţinerea deciziei atacate, ca legală şi temeinică.

Susţinerile contestatoarei potrivit cărora instanţa de recurs a apreciat în mod greşit că recursul formulat împotriva sentinţei nr. 5510/2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti este supus taxei de timbru, excepţia netimbrării nu a fost pusă în discuţia părţilor, precum şi că nu i-a fost comunicat faptul că are obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă căii de atac declarate, nu se circumscriu motivului prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Modalitatea în care instanţa de recurs a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 este rezultatul unei activităţi şi operaţiuni de judecată, neputând fi subsumată unei erori materiale susceptibile de a fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei că nu a fost înştiinţată că are obligaţia achitării taxei de timbru, aceasta apare ca nefondată în raport cu cele reţinute prin hotărârea atacată. Astfel, în adoptarea soluţiei pronunţate, instanţa de recurs a reţinut că obligaţia de timbrare a recursului cu suma de 100 RON a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante prin rezoluţia din 18.02.2019 şi că, deşi obligaţia i-a fost comunicată la data de 25.02.2019, potrivit dovezii de înştiinţare aflată la dosar, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi nu a ataşat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în opinia intimatei, nefondată este şi susţinerea contestatoarei că au fost încălcate prevederile art. 224 din C. proc. civ., prin hotărârea atacată. Faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa şi că nu a fost prezentă la termenul la care pricina a fost judecată nu pot constitui motive de natură a o exonera pe reclamanta contestatoare de îndeplinirea obligaţiilor sale procesuale ce decurg dintr-un text de lege şi de a se conforma măsurilor dispuse de instanţa de judecată şi comunicate acesteia, având în vedere şi dispoziţiile art. 12 din C. proc. civ.

De asemenea, nici motivele invocate în cuprinsul pct. 7-28 din cerere nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea reiterând aspecte legate de fondul pretenţiilor sale, care fac obiectul altor cauze.

3.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 508 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de conexare a dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, ce are ca obiect recursul declarat de contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 1229 din 16 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a solicitat să fie respinsă având în vedere că cele două dosare au obiecte diferite, respectiv contestaţie în anulare şi recurs împotriva a două hotărâri diferite, cele două căi de atac având condiţii de exercitare şi motive diferite.

Motivul contestaţiei în anulare, invocat de contestatoare prin raportare la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este neîntemeiat. Astfel, contestatoarea nu a invocat o eroare materială evidentă ce viza soluţionarea recursului, respectiv confundarea unor elemente sau date materiale importante aflate la dosarul cauzei.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Totodată, neprezentarea părţii la termenul în care a fost invocată excepţia de netimbrare nu duce la amânarea cauzei atâta timp cât aceasta a fost legal citată, cazurile de amânare a cauzei fiind reglementate de dispoziţiile din C. proc. civ. şi de strictă aplicare.

În cauză, instanţa de recurs a analizat mai întâi excepţia netimbrării recursului, având în vedere că provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiţionată de achitarea taxei judiciare de timbru, aşa cum prevede art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Instanţa de recurs a pus în vedere recurentei-reclamante să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON prin rezoluţia din data de 18.02.2019. Potrivit dovezii de înştiinţare aflată la dosar, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost comunicată la data de 25.02.2019, însă recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi nu a ataşat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru calea de atac exercitată.

Totodată, recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare, aşa cum prevede art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cu modificările ulterioare, astfel că nu mai poate invoca faptul că taxa de timbru care i-a fost pusă în vedere nu era datorată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulată în cauză

Examinând cererea în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al contestaţiei în anulare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile procedurale ce reprezintă sediul materiei.

În sensul celor expuse anterior, contestaţia în anulare este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 503. - (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:/…/2. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;".

În cauza de faţă, în raport cu dispoziţiile citate anterior, contestatoarea invocă săvârşirea unei erori materiale de către instanţa de recurs, prin aceea că a soluţionat recursul în baza excepţiei de netimbrare, pe care a admis-o, deşi, în opinia sa, recursul nu era supus timbrajului, în raport de faptul că sentinţa recurată viza soluţia asupra unei cereri pentru care nu a achitat taxă judiciară de timbru la fond.

Examinând motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare.

Acest motiv de contestaţie în anulare se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu la o pretinsă greşeală de judecată, rezultată din interpretarea şi aplicarea eronată, în opinia titularului căii extraordinare de atac, a dispoziţiilor legale.

În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie au statuat că, prin eroare materială, ca temei al unei contestaţii în anulare, se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Or, aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de nelegalitate, vizând pretinse erori de judecată şi constituind un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

Dispoziţiile legale ale art. 503 alin. (2) C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanţă calea unui veritabil alt recurs.

În consecinţă, reţinând că, în cauză, niciuna dintre susţinerile contestatoarei nu se încadrează în noţiunea de "eroare materială" în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, dat fiind caracterul nefondat al acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

B. 14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - B.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - B.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1823 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.