Tardive appeal against constitutional unconstitutionality exceptions under Law 47/1992 regarding inter-institutional security protocols

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererile de chemare în judecată (conexate) înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a contencios administrativ şi fiscal la datele de 22.06.2017 şi respectiv 04.09.2017, sub nr. de dosar sus indicat, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei (acţiunile având conţinut similar), în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nelegalitatea şi, în consecinţă, să se dispună anularea Protocolului de cooperare instituţională încheiat între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) şi Serviciul Român de Informaţii (SRI), prin care acestei instituţii militare i-au fost atribuite competenţe de organ de cercetare penală.

Prin încheierea din 22 februarie 2018, pentru considerentele din cuprinsul acesteia, instanţa a apreciat că obiectul celor două acţiuni conexate formulate de reclamanţii A. şi B. priveşte atât Protocolul încheiat la nivelul anului 2005, cât şi Protocolul încheiat în cursul anului 2009 de către cei doi pârâţi .

În cadrul acestui dosar, reclamanţii A. şi B. au formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Protocoalelor de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale (Protocolul nr. 002349/30.06.2005 şi Protocolul nr. 00750/04.02.2009), cereri aflate la dosar x/2017 şi dosar x/2017, cererile celor doi reclamanţi cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate având conţinut identic.

De asemenea, reclamanţii A. şi B. au formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1), alin. (4) şi art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cereri aflate la dosar x/2017, cererile celor doi reclamanţi cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate având conţinut identic.

Totodată, reclamantul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si art. 16 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Constituţia României, cerere aflată la dosar x/2017

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de reclamanţii A. şi B., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Protocoalelor de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale (Protocolul nr. 002349/30.06.2005 şi Protocolul nr. 00750/04.02.2009).

De asemenea, a respins, ca inadmisibilă, atât cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cât şi cererea reclamantului B. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Totodată, a admis cererile reclamanţilor A. şi B. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/12.04.2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), art. 16 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1), art. 24, art. 31, art. 53, art. 78 şi art. 124 din Constituţia României.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţată la 14 septembrie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamanţii B. şi A. au declarat recurs, neîntemeiat în drept şi nemotivat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, cu consecinţa anulării recursului, în ipoteza admiterii oricăreia dintre excepţiile invocate.

4.2. Intimatul-intervenient Avocatul Poporului a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, excepţia tardivităţii formulării recursului şi a solicitat să se constate că nu a dobândit calitate procesuală în cauză, cu consecinţa respingerii recursului faţă de acest intervenient.

4.3. Intimata-intervenientă Camera Deputaţilor nu a formulat întâmpinare, însă a depus precizări, prin care a solicitat să se constate că nu a dobândit calitate de parte în dosarul de fond, pe cale de consecinţă, nici în recurs.

4.4. Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Aspecte procesuale

Prin încheierea pronunţată în data de 17 aprilie 2019, Înalta Curte a constatat că intimaţii-intervenienţi Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Avocatul Poporului şi Guvernul României prin Ministerul Justiţiei nu au calitate procesuală în prezenta cauză, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererilor de intervenţie formulate de reclamanţi şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus rectificarea citativului în acest sens.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază neîntemeiată.

În cauză, reclamanţii B. şi A. au formulat cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate, întemeiate pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Analizând conţinutul actului normativ special aplicabil cauzei deduse judecăţii, şi anume Legea nr. 47/1992, se reţine că norma specială prevede scutirea de la plata taxei de timbru în cazul cererilor întemeiate pe aceste dispoziţii legale.

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 47/1992, "Cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxe de timbru."

Pe cale de consecinţă, întrucât scutirea de plata taxei judiciare de timbru este prevăzută prin norma specială, în ceea ce priveşte timbrarea cererii, inclusiv pentru exercitarea căii de atac, în cauză, nu devin aplicabile prevederile normei generale reprezentate de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, ca neîntemeiată.

II.2. Analizând excepţia nulităţii recursului pentru declararea tardivă a căii de atac, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată.

În prealabil, se constată că intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a invocat prin întâmpinare şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

În ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de tardivitate a recursului, deoarece nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepţii exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia:

"(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (...)"

Încheierea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 septembrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Or, în condiţiile în care încheierea atacată a fost pronunţată la 14.09.2018, iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă la data de 18.09.2018 şi înregistrată la Registratura instanţei de fond la data de 19.09.2018, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii atacate a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului ca urmare a declarării tardive a căii de atac, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanţii B. şi A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

C. 14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - C.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - C.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.

Anulează recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.