Timeliness of insurance guarantee challenge: deadline met by registered mail deposit before expiration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appellant’s appeal, overturned the lower court’s judgment, and remanded the case to the Bucharest Court of Appeal for continued proceedings, effectively ruling in favor of the insured party regarding the timeliness of the initial claim. The dispute arose from an insurance guarantee fund’s decision to reject a claimant’s payment request for vehicle insurance damages; the first-instance court had dismissed the lawsuit as late, asserting that the statutory 10-day deadline for filing a challenge to the administrative decision had expired. The ICCJ held that the deadline was strictly met because the claimant deposited the challenge at a post office on the 23rd day after notification, within the 10-day limit, and established that procedural acts sent via registered mail are considered filed within the legal timeframe upon deposit at the post office, irrespective of the later registration date at the court. The decisive legal basis included Article 13(5) of Law No. 213/2015 read in conjunction with Article 19(2) of Law No. 503/2004 (mandating a 10-day filing period), Article 181(1)(2) of the Civil Procedure Code (for deadline calculation), and Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code (as the ground for cassation due to violation of procedural law).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004; Timeliness of insurance guarantee challenge: deadline met by registered mail deposit before expiration: The dispute arose from an insurance guarantee fund’s decision to reject a claimant’s payment request for vehicle insurance damages; the first-instance court had dismissed the lawsuit as late, asserting that the statutory 10-day deadline for filing a challenge to the administrative decision had expired. The ICCJ held that the deadline was strictly met because the claimant deposited the challenge at a post office on the 23rd day after notification, within the 10-day limit, and established that procedural acts sent via registered mail are considered filed within the legal timeframe upon deposit at the post office, irrespective of the later registration date at the court. The decisive legal basis included Article 13(5) of Law No. 213/2015 read in conjunction with Article 19(2) of Law No. 503/2004 (mandating a 10-day filing period), Article 181(1)(2) of the Civil Procedure Code (for deadline calculation), and Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code (as the ground for cassation due to violation of procedural law).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the basis for admitting the appeal and quashing the first-instance judgment in administrative litigation.
Procedural rule applied to order the quashing of the judgment and the remand of the case to the same instance for continued proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26 mai 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.080,37 RON reprezentând despăgubiri datorate în baza poliţei de asigurare a autovehiculului nr. x şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3385 din 4 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca tardivă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3385/4.11.2016, pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.
În susţinerea recursului, recurentul-reclamant arată că soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii acţiunii este nelegală, instanţa de fond apreciind în mod greşit că reclamantul a introdus cererea cu depăşirea termenului legal, prevăzut de art. 19 din Legea nr. 503/2004.
Recurentul-reclamant arată că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 13 mai 2016, iar termenul de 10 zile de formulare a contestaţiei, prevăzut de art. 19 din Legea nr. 503/2004, se împlinea la 24 mai 2016.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, contestaţia a fost depusă prin poştă, la data de 23 mai 2016, înăuntrul termenului prevăzut de lege. Rezultă aşadar că, în mod nelegal, instanţa de fond a reţinut tardivitatea cererii deduse judecăţii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurentul-reclamant, vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată, deşi întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.
În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând examinarea legalităţii Deciziei nr. 27 din 9 mai 2016 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată formulată de reclamantul A., cu privire la suma de 2.440 RON.
Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea, ca tardivă, constatând că reclamantul A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 27/9.05.2016 cu nerespectarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, având în vedere că decizia a fost comunicată acestuia la data de 13 mai 2016, iar contestaţia a fost depusă la 26 mai 2016, ultima zi în termen fiind 24 mai 2016.
Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.", iar potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, "(2) Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii."
Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că termenul de 10 zile se aplică şi reclamantului, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 făcând trimitere la acelaşi termen.
În cauză, decizia atacată a fost comunicată reclamantului A. la data de 13.05.2016, potrivit datei înscrise pe plicul de înmânare a actului contestat către acest reclamant, iar contestaţia a fost depusă prin scrisoare recomandată la oficiul poştal, la data de 23.05.2016, conform datei menţionate pe plicul de corespondenţă cu poşta .
În doctrină s-a apreciat că actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, este socotit a fi efectuat în termen, chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanţa judecătorească căreia îi este destinat, ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit.
În condiţiile arătate, contestaţia a fost depusă la oficiul poştal la data de 23.05.2016, în interiorul termenului de 10 zile de la data comunicării deciziei atacate, termen calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată, prin urmare, că formularea contestaţiei s-a făcut cu respectarea termenului legal prevăzut în mod imperativ de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, motiv pentru care, este nelegală soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii cererii deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, constatându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinţei civile nr. 3385 din 4 noiembrie 2016 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3385 din 4 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Dată
Tip
Sursă
02/12/2015
Cerere de chemare în judecată
B. 14/07/2016
Întâmpinare
Intimat - B.
28/07/2016
Acte
Recurent - MINISTERUL JUSTIŢIEI
12/06/2019
Cerere judecare în lipsă
Intimat - B.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.