Agricultural payment dispute appeal annulled for insufficient stamping, leaving lower court rejection intact

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 noiembrie 2015, reclamanta A. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, a solicitat anularea Deciziei nr. 283/17.09.2015 a Comisiei de soluţionare APIA Central şi pe cale de consecinţă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2011 înregistrat sub nr. x/03.07.2015 la C. şi sub nr. x/03.07.2015 la APIA, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 167 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare şi pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru insuficientă timbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar potrivit alin. (3) această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Cu referire la motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a constatat că recursul este supus obligaţiei achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 7 octombrie 2016 şi comunicată părţii recurente la 12 octombrie 2016, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, a fost adusă la cunoştinţa acesteia obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurenta-reclamantă a complinit această obligaţie statuată în sarcina sa, în sensul că a depus la dosar o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Ulterior, prin rezoluţia din 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 mai 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La primul termen de judecată fixat în cauză la 15 mai 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, constatând caracterul său neîntemeiat, motivele de recurs invocate putând fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la acelaşi termen de judecată, s-a constatat că, prin aceleaşi motive de recurs, au fost invocate aspecte care, cel puţin formal, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural, motiv pentru care Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante ca, până la termenul din 2 octombrie 2019, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, aferentă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a fost încunoştinţată cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în completare, în cuantum de 100 RON, prin intermediul citaţiei emise pentru termenul de judecată din 2 octombrie 2019, comunicată acesteia la data de 11 iunie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală ce i-a fost adusă la cunoştinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege. Totodată, art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 22 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.