ANAF appeal annulled as unstamped; suspension order against storage-rule enforcement stands.

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 noiembrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestui ordin.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5198 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca rămasă fără obiect, şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat în principal, admiterea excepţiei tardivităţii formulării recursului, excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare şi excepţiei rămânerii fără obiect a recursului iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată din 2 octombrie 2019, comunicată acesteia la data de 13 septembrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât recurenta nu face parte dintre instituţiile nominalizate expres de lege pentru scutire şi litigiul nici nu are obiect venituri publice, aşa cum sunt enumerate în alin. (2) din art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă suspendarea Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 al Preşedintelui ANAF, act prin care a fost instituită obligaţia ca toate produsele energetice achiziţionate de toţi operatorii economici care desfăşoară activităţi de intermediere în comerţul cu asemenea produse să fie vândute numai după trecerea lor prin spaţiul/spaţiile de depozitare pe care aceştia le deţin.

De asemenea, în cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5198 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.