Nullity of administrative appeal for non-payment of judicial stamp duty on suspension of data protection authority decision

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 mai 2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 103/18.05.2018 emisă de pârâta A.N.S.P.D. C. pen., până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestei decizii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3601 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 103/18.05.2018 emisă de către pârâtă, până la soluţionarea acţiunii în fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

5. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2019, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

În raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în cauză, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluţionarea recursului este în cuantum de 200 RON şi, întrucât taxa nu a fost ataşată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată din 2 octombrie 2019, comunicată acesteia la data de 26 septembrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs.

Totodată, se reţine că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în cauză, recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici o cerere de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din acelaşi act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 3601 din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2019.