Negative jurisdictional conflict resolved in favor of tribunal in public servants' salary challenge

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 19.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâta Garda Naţională de Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- anularea deciziilor contestate de reclamanţi, respectiv: A. - Decizia nr. 3514 din 28.12.2017; B. - Decizia nr. 3507 din 28.12.2017; C. - Decizia nr. 3509 din 28.12.2017; D. - Decizia nr. 3510 din 28.12.2017; E. - Decizia nr. 3511 din 28.11.2017; F. - Decizia nr. 3512 din 28.12.2017; G. - Decizia nr. 3513 din 28.12.2017;

- obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii şi aplicarea corectă a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice şi stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor la nivelul funcţiei publice specifice de stat de comisar/expert, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu;

- obligarea pârâtei la recalcularea, alocarea şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite unei funcţii publice specifice de stat de comisar/expert clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 şi drepturile băneşti efectiv acordate prin aplicarea greşită a Legii nr. 153/2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzilor legale aferente calculate de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective a sumelor datorate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1122 din 19.09.2018, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În esenţă, în considerentele sentinţei, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale … se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

2.2. La data de 05.10.2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 5311 din 12 decembrie 2018 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu, in favoarea Tribunalului Caras-Severin şi a înaintat cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea solutionarii conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că reclamantii au calitatea de functionari publici, iar litigiul vizeaza raportul de serviciu al acestora, considerente pentru care devin aplicabile dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", dispozitii care au caracter special şi se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile generale din art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii vizează anularea deciziilor nr. 3514, 3507, 3509, 3510, 3511, 3512 şi 3513 din 28.12.2017 emise de comisarul general al Gărzii Naţionale de Mediu, în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamanţilor în calitatea acestora de angajaţi ai instituţiei pârâte.

Înalta Curte are în vedere că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, iar litigiul urmăreşte raporturile acestora de serviciu cu instituţia angajatoare.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţioanre a aacestei cauze, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere dispoziţiile indicate mai sus, Înalta Curte constată că tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză, în speţă, Tribunalul Caraş-Severin în condiţiile în care toţi reclamanţii îşi au domiciliul pe raza judeţului Caraş-Severin.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu, în favoarea, Tribunalului Caraş Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.