Exclusive territorial jurisdiction in union-initiated salary recalculation suits under amended Art. 10 of the Administrative Judicial Code

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08.01.2018 sub nr. x/2019 ca urmare a disjungerii cererii privind pe reclamantul A. din dosarul x/2018, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul a solicitat, pentru membri de sindicat indicaţi în tabelul anexă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, obligarea acesteia să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor pe ultimii 3 ani, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009 şi la normele ulterioare, inclusiv făcând aplicarea deciziei CCR nr. 794/2016, fără a ţine seama de coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor de poliţie şi valoarea de referinţă de 197,33 RON cu sediul în anexa 1 abrogată prin O.G. nr. 38/2003 şi art. II din O.G. nr. 8/2008 şi să achite reclamanţilor, diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta din recalculare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 38 din 08.01.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În esenţă, în considerentele sentinţei, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Apreciind că prin textul de lege citat anterior se stabileşte o competenţă teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Gorj.

2.2. La data de 22.02.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa nr. 625 din 19 iunie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti şi în baza disp. art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Gorj a reţinut aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 1/2013 -I. C. civ..J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii care a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Tribunalul Gorj a apreciat chiar şi în contextul modificării prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative (în vigoare de la 02.08.2018), că dispozitivul şi considerentele Deciziei nr. 1/2013 - I. C. civ..J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii nu şi-au pierdut aplicabilitatea, instanţa supremă în soluţionarea recursului în interesul legii având în vedere atât reglementările din Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor cât şi cele din Legea dialogului social nr. 62/2011, că în astfel de litigii instanţa de la sediul sindicatului este instanţa competentă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii vizează obligarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş să recalculeze drepturile salariale ale reclamantului B. pe ultimii 3 ani, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009 şi la normele ulterioare, inclusiv făcând aplicarea deciziei CCR nr. 794/2016, fără a ţine seama de coeficienţii de ierarhizare ai funcţiilor de poliţie şi valoarea de referinţă de 197,33 RON cu sediul în anexa 1 abrogată prin O.G. nr. 38/2003 şi art. II din O.G. nr. 8/2008 şi să achite acestuia diferenţele între drepturile salariale efectiv plătite şi drepturile salariale ce vor rezulta din recalculare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, precum şi plata cheltuielilor de judecată. Acţiunea a fost formulată de Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul în numele şi pentru membrul său de sindicat numitul B..

Înalta Curte în stabilirea competenţei teritoriale are în vedere prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În litigiile privitoare la reprezentarea membrilor de sindicat de către sindicatele la care aceştia sunt afiliaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înregistrat de-a lungul timpului o jurisprudenţă bogată în ceea ce priveşte conflictele negative de competenţă.

Au existat o serie de decizii care s-au raportat la opinia exprimată de Înalta Curte prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată în soluţionarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, dar au fost şi decizii în urma cărora s-a apreciat ca instanţă competentă, instanţa de la domiciliul reclamantului, luându-se în considerare sediul sindicatului.

Au existat însă şi decizii prin care s-a apreciat că, în stabilirea competenţei în litigiile formulate de sindicate pentru membrii săi trebuie avute în vedere, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018) prin care se stabilea o competenţă teritorială alternativă, reclamantul putând introduce acţiunea ori la instanţa de la domiciliul său, ori la cea de la domiciliul pârâtului.

În urma pronunţării unor decizii diferite în regulatorul de competenţă privitoare la modul de stabilire a competenţei în litigii promovate de sindicate în numele membrilor săi, Înalta Curte cu unanimitate a stabilit prin Procesul-verbal al şedinţei din 22 mai 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

În speţă, având în vedere data la care acţiunea a fost introdusă de către reclamant, după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale nu mai sunt neclarităţi, alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 instituind o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, iar alin. (4) (nou introdus) al art. 10 din aceeaşi lege aduce şi mai multe lămuriri privitoare la regulile de competenţă ce trebuie respectate atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Având în vedere dispoziţiile indicate mai sus, Înalta Curte constată că reclamantul B. îşi are domiciliul în localtitatea Turceni, jud. Gorj astfel că, Tribunalul Gorj este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.