Negative conflict of jurisdiction over VAT refund claim under 3 million RON resolved in favor of County Court competence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest County Court (Administrative and Fiscal Section), which was remanded to hear the merits in first instance. The dispute involved a corporate entity challenging a tax assessment decision that partially denied a VAT refund of approximately 2.78 million RON, while the tax authority had accepted a refund for the remaining approximately 2.73 million RON out of a total claim of 5.5 million RON. The Conflict arose because the Court of Appeal had initially declined jurisdiction, arguing the disputed amount fell below the 3 million RON threshold for appellate jurisdiction, whereas the County Court counter-argued that the unitary nature of the refund process meant the total claimed amount exceeded the threshold. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and Article 135(4) of the Civil Procedure Code, the High Court determined that competent jurisdiction is based on the value of the specific portion of the tax act actually contested (the denied amount of 2.78 million RON), which is less than the 3 million RON threshold, thereby assigning the case to the County Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction over VAT refund claim under 3 million RON resolved in favor of County Court competence: The dispute involved a corporate entity challenging a tax assessment decision that partially denied a VAT refund of approximately 2.78 million RON, while the tax authority had accepted a refund for the remaining approximately 2.73 million RON out of a total claim of 5.5 million RON. The Conflict arose because the Court of Appeal had initially declined jurisdiction, arguing the disputed amount fell below the 3 million RON threshold for appellate jurisdiction, whereas the County Court counter-argued that the unitary nature of the refund process meant the total claimed amount exceeded the threshold. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and Article 135(4) of the Civil Procedure Code, the High Court determined that competent jurisdiction is based on the value of the specific portion of the tax act actually contested (the denied amount of 2.78 million RON), which is less than the 3 million RON threshold, thereby assigning the case to the County Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited to establish the legal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the Bucharest County Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, din data de 27.09.2018, reclamanta A. S.A. a chemat in judecată pe pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE-ANAF-DGRFPB-ADMISTRAŢIA SECTORULUI 1, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 si întocmirea unei noi Decizii in care sa includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de catre societatea reclamantă; anularea măsurii stabilite de organele de inspecţie fiscala prin dispoziţia nr. 31/19.07.2018 dispuse în mod abuziv şi contrar cerinţelor discutate in concluziile stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/19.07.2018; refacerea raportului de inspecţie fiscală nr. F-s1 40/19.07.2018 intocmit in mod nelegal si contrar cerinţelor impuse de lege.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1157 din 25.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si fiscal.
În esenţă, în considerentele sentinţei, Curtea de Apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, Curtea a reţinut că obiectul cererii este inferior valorii-prag de 3.000.000 de RON, în fapt contestându-se respingerea la rambursare a sumei reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON.
2.2. La data de 23.05.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 4465 din 18 iunie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut că deşi decizia de impunere nr. x/19.07.2018 - filele x, se referă la acceptarea pentru rambursare a sumei de 2.727.457 RON şi respingerea la rambursare a sumei de 2.778.939 RON, totuşi acţiunea nu are ca obiect numai contestarea deciziei de impunere pentru suma respinsă. Reclamanta a depus la organul fiscal două deconturi, pentru rambursarea sumelor de 3.352.794 RON şi 2.153.602 RON - filele x vol. I.
În aceste condiţii tribunalul a apreciat că se impune examinarea unitară a solicitării de rambursare, deoarece organul fiscal a decis respingerea la rambursare a unor sume şi acceptarea altor sume, astfel că şi acţiunea dedusă judecăţii necesită cercetarea integrală a actelor contestate şi a documentaţiei aferente privind rambursarea integrală a sumei de 5.506.396 RON. Aşadar, tribunalul a apreciat că litigiul priveşte o taxă cu o valoare ce depăşeşte pragul valoric de 3.000.000 RON, care ar fi stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în sarcina tribunalului.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii vizează anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 şi obligarea pârâtei la întocmirea unei noi Decizii în care să includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de către societatea reclamantă.
Înalta Curte în stabilirea competenţei teritoriale are în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În speţă, Înalta Curte, în raport de cererea precizatoare formulată de reclamantă la 22.03.2019, constată că prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea Deciziei de impunere nr. x-19.07.2018 prin care a fost respinsă la rambursare suma reprezentând TVA, în cuantum total de 2.778.939 RON, fiind acceptată la rambursare diferenţa de 2.727.457 RON, din totalul sumei de rambursat în valoare de 5.506.396 RON. Aşadar, reclamanta nu contestă decizia de impunere în integralitatea ei, prin cererea de chemare în judecată aceasta vizează doar anularea parţială a acestei decizii strict în ceea ce priveşte respingerea la rambursare a sumei de 2.778.939 RON, aspect confirmat şi de capătul accesoriu al acestei cereri prin care solicită "întocmirea unei noi decizii în care sa includă spre rambursare plata integrală a cotei TVA achitată exclusiv de catre societatea reclamantă."
În raport cu textul legal indicat mai sus şi având în vedere că reclamanta urmăreşte anularea unei decizii prin care i s-a respins la rambursare o sumă cu caracter de taxă pe valoare adăugată, în cuantum de 2.778.939 RON, sumă sub pragul valoric de 3.000.000 RON, apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză este tribunalul.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE, în favoarea, Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.