Ethnic discrimination warning upheld after court quashes annulment action and restores CNCD sanction.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.01.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 600/09.12.2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sancţionarea Primarului mun. Miercurea Ciuc cu amendă contravenţională în temeiul O.G. nr. 137/2000 pentru fapte de discriminare pe criterii etnice potrivit celor cuprinse în petiţia nr. 3182/07.05.2015 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată,

În subsidiar, în măsura în care instanţă ar fi găsit inadmisibil al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat instanţei obligarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să sancţioneze contravenţional cu amendă pe Primarul mun. Miercurea Ciuc pentru fapte de discriminare cu privire la faptele prezentate în petiţia nr. 3182/07.05.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3348 din 19 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de A. împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarului Municipiului Miercurea Ciuc, a anulat în parte hotărârea CNCD nr. 600/09.12.2015 respectiv în privinţa punctului 2 al dispozitivului şi în temeiul art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 a aplicat Primarului Municipiului Miercurea Ciuc o amendă în cuantum de 5000 RON.

Prin aceeaşi sentinţă a obligat pârâtul CNCD la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3348 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul municipiului Miercurea Ciuc. Ambii pârâţi au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate şi rejudecând cauza să se respingă acţiunea formulată şi în consecinţă să se menţină Hotărârea nr. 600/09.12.2015 emisă de CNCD ca temeinică şi legală.

În drept, recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând a se reţine că aplicarea sancţiunii cu amendă contravenţională nu este de natură să producă o vătămare în înţelesul prevederilor art. 2 pct. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impunea respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Aceste aspecte nu puteau să prejudicieze pe intimat cu privire la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim şi astfel, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004, să se dispună înlocuirea sancţiunii avertismentului cu amenda contravenţională sau înlocuirea din proprie iniţiativă a sancţiunii.

Mai mult, O.U.G. nr. 137/2000 nu prevede un drept al persoanei care a făcut o sesizare să solicite aplicarea unei amenzi contravenţionale persoanei pe care a reclamat-o.

Intimata avea posibilitatea de a solicita instanţei de drept comun, conform prevederilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000, acordarea unor despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare.

Prin faptul că recurentul a reţinut că fapta prezentată reprezintă o discriminare, reclamanta are posibilitatea să obţină aceste despăgubiri, ca fiind singurul "drept" pe care legea îl acorda ca urmare a încălcării dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000.

Mai mult, susţine recurentul că sancţionarea pârâtului Primarul UAT Miercurea Ciuc de către instanţa de fond conduce la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În acest sens, susţine că sancţiunea trasată de instanţa de fond este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

În opinia recurentului, art. 18 din Legea nr. 554/2004 trebuie coroborat cu art. 1 din acelaşi act normativ, instanţa putând doar să anuleze un act administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Raportat la obiectul concret al acţiunii, instanţa nu avea posibilitatea decât de a anula, în tot sau în parte actul administrativ nicidecum să aplice amenda contravenţională regăsită la art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Soluţia pronunţată de instanţă este criticabilă şi prin prisma încălcării art. 17, art. 20, art. 23 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât Primarul municipiului Miercurea Ciuc a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că, în speţă, nu poate fi vorba despre un caz de discriminare iar obiectul cauzei nu se încadrează în prevederile art. 26 din O.G. nr. 137/2000.

La stabilirea sancţiunii trebuie să se ţină cont de pericolul social al faptei or, în cauză, nu a fost vorba despre o rea-credinţă, fapta fiind de o gravitate redusă care nu impun sancţionarea cu amendă, ci doar cu avertisment.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 ianuarie 2017, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea celor două recursuri, ca neîntemeiate, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

Apreciază că recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării era obligat legal de prevederile art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, să aplice o sancţiune contravenţională cu amendă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţi este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/07.05.2015, petenta A. a sesizat faptul că s-a postat pe pagina de internet a Primăriei Miercurea Ciuc un anunţ de ocupare a unui post vacant de consilier, grad debutant la Biroul de Investiţii din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Miercurea Ciuc, prin impunerea unei cerinţe obligatorii de cunoaştere a limbii maghiare.

Prin Hotărârea nr. 600/09.12.2015, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că partea reclamată, Instituţia Primarului municipiului Miercurea Ciuc, nu a justificat obiectiv introducerea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare pentru participarea la concursul de ocupare a postului de consilier, grad debutant la Biroul de Investiţii.

S-a constatat că stabilirea criteriului de cunoaştere a limbii maghiare pentru înscrierea la concursul de ocupare a postului de consilier cu grad de debutant nu este justificată obiectiv de un scop legitim, iar modalitatea de atingere a acestui scop este realizată printr-o măsură care nu este neapărat necesară, creându-se un dezavantaj special pentru persoanele care nu cunosc această limbă, în raport cu alte persoane.

A constatat Colegiul director că partea reclamată a impus condiţii specifice care nu reprezintă cerinţe profesionale reale şi determinante şi, în concluzie, cerinţele impuse au fost discriminatorii conform prevederilor art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 6 ale O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora " Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa sa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizată."

În consecinţă, s-a hotărât sancţionarea reclamatului cu avertisment, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Împotriva acestei Hotărâri a formulat acţiune în anulare doar partea care a formulat sesizarea, respectiv intimata-reclamantă A., prin care a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 600/09.12.2015 şi sancţionarea Primarului Municipiului Miercurea Ciuc cu amendă contravenţională în temeiul O.G. nr. 137/2000 sau, în subsidiar, obligarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să aplice sancţiunea cu amendă contravenţională pentru fapte de discriminare.

În ceea ce priveşte calificarea faptei săvârşite de recurentul Primarul mun. Miercurea-Ciuc, ca fiind contravenţie, instanţa de recurs constată că, prin Hotărârea nr. 600/09.12.2015, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a aplicat acestuia o sancţiune pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 ale O.G. nr. 137/2000, iar recurentul-pârât nu a contestat în instanţă Hotărârea sus-menţionată, astfel că nu se impune analiza caracterul contravenţional al faptei în prezentul litigiu, instanţa nefiind învestită cu acţiune în anulare promovată de autorul faptei.

În consecinţă, calificarea ca fiind contravenţie a faptei săvârşite a dobândit caracter definitiv prin necontestarea Hotărârii emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 iar, potrivit alin. (10) din acelaşi act normativ, "Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

În ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii cu avertisment, instanţa de recurs reţine prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, conform cărora "(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.

(3)Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării."

Textul art. 27 din aceeaşi Ordonanţă prevede că "(1) Persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Analizând în mod sistematic dispoziţiile legale citate anterior, se constată că partea vătămată, în urma sesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, are posibilitatea de a solicita: a) înlăturarea consecinţelor faptei disciminatorii; b) restabilirea situaţiei anterioare discriminării.

În cazul de faţă, fapta reclamată a constat în faptul că, Instituţia Primarului Municipiului Miercurea Ciuc nu a justificat obiectiv introducerea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare pentru participarea la concursul de ocupare a postului de consilier, grad debutant la Biroul de Investiţii.

În acest context, "înlăturarea consecinţelor faptei discriminatorii" şi "restabilirea situaţiei anterioare discriminării" şi, în consecinţă, efectele aplicării sancţiunii contravenţionale, îşi ating scopul prin eliminarea impunerii unei astfel de condiţii.

Instanţa de recurs reţine că, la punctul 3 din dispozitivul Hotărârii contestate, emitentul actului atacat a formulat exact o astfel de recomandare, respectiv se "recomandă părţii reclamate eliminarea impunerii unei astfel de condiţii pentru a asigura respectarea drepturilor funamentale ale persaonelor necunoscătoare de limbă maghiară şi a principiului nediscriminării, garantate în România prin Constituţie şi O.G. nr. 137/2000".

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că a fost atins scopul obiectiv prevăzut de actul normativ special aplicabil în materia combaterii discriminării (înlăturarea consecinţelor faptei discriminatorii), ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 (cadrul general legislativ în materie contravenţională) care prevăd că "Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Faţă de situaţia reţinută, instanţa de recurs constată că intimata -reclamantă nu a dovedit producerea unei vătămări prin faptul că a fost aplicată sancţiunea "avertismentului" de către recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În consecinţă, nu se poate aplica sancţiunea anulării în parte a actului administrativ contestat întrucât nu se identifică niciun motiv de nelegalitate a acestuia, tocmai pentru faptul că recurentul a constatat caracterul contravenţional al faptei săvârşite şi astfel, a recunoscut implicit, discriminarea persoanei vătămate, efectuându-se o corectă aplicare a pevederilor O.G. nr. 137/2000.

În ceea ce priveşte posibilitatea de a fi aplicată sancţiunea avertismentului pentru fapta de discriminare prevăzută la art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, instanţa reţine dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 2/2001: "(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt: a) avertismentul; b) amenda contravenţională;".

Astfel, şi "avertismentul" are caracterul unei sancţiuni contravenţionale principale iar, potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, "Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune."

În cazul de faţă se poate avea în vedere oportunitatea sancţiunii aplicate şi verificarea dacă actul contestat a fost emis cu exces de putere, în înţelesul dat de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, întrucât alegerea, de către organul constatator, a aplicării uneia dintre sancţiunile principale aplicabile este apanajul acestuia.

Într-adevăr, sancţiunile trebuie să fie eficiente, proporţionale şi să descurajeze discriminarea însă aceasta nu poate conduce la eludarea principiului proporţionalităţii şi în ceea ce priveşte persoana reclamată.

În acest sens, se pot reţine cele statuate în cadrul jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza 81/12), citată şi de instanţa de fond, respectiv paragraful 68:

"Desigur, simplul fapt că o sancţiune determinată nu este, în principal, pecuniară nu semnifică în mod necesar că prezintă doar un caracter simbolic (a se vedea în acest sens Hotărârea Feryn, citată anterior, punctul 39), mai ales în situaţia în care ea este însoţită de un grad adecvat de publicitate şi în ipoteza în care ar facilita, în cadrul unor eventuale acţiuni în răspundere civilă, dovedirea unei discriminări în sensul directivei menţionate."

De altfel, nu este lipsit de importanţă litigiul naţional care a declanşat pronunţarea Hotărârii CJUE în Cauza 81/12, litigiu ale cărui circumstanţe sunt diferite faţă de speţa pendinte, întrucât în cadrul răspunsului la a patra întrebare preliminară adresată de către instanţa naţională, instanţa europeană a răspuns că "articolul 17 din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale în temeiul căreia, în cazul constatării unei discriminări pe motive de orientare sexuală, în sensul acestei directive, nu este posibil să se aplice decât un avertisment, precum cel în discuţie în litigiul principal, atunci când o asemenea constatare intervine după expirarea unui termen de prescripţie de şase luni de la data săvârşirii faptei dacă, în temeiul aceleiaşi reglementări, o asemenea discriminare nu este sancţionată în condiţii de fond şi de procedură care conferă sancţiunii un caracter efectiv, proporţional şi disuasiv. Instanţa de trimitere are sarcina să aprecieze dacă aceasta este situaţia reglementării în discuţie în litigiul principal şi, dacă este cazul, să interpreteze dreptul naţional, în cea mai mare măsură posibilă, în lumina textului şi a finalităţii directivei menţionate pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta (s.n.).

Or, circumstanţele din dosarul dedus judecăţii în prezenta cauză sunt fundamental diferite de cele care au făcut obiectul litigiului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Doar faptul că recurentul-pârât a mai fost sancţionat anterior (cu doi ani în urmă) nu poate constitui un argument suficient pentru înlocuirea sancţiunii "avertismentului" cu sancţiunea pecuniară, fără a fi analizate şi circumstanţele săvârşirii faptei contravenţionale. Astfel, fişa postului depusă la dosarul de fond relevă atribuţiile pe care trebuie să le îndeplinească consilierul angajat în cadrul primăriei iar, printre acestea se regăsesc şi activităţi care implică relaţionarea cu alte persoane (cu titlu de exemplu, participarea la şedinţe săptămânale împreună cu viceprimarul, proiectantul, executantul şi dirigentele de şantier, efectuarea de controale pe şantier, verificarea modului de realizare a lucrărilor împreună cu echipa, colaborarea cu celelalte compartimente ale autorităţii contractante).

Este evident că aceste împrejurări nu conduc la înlăturarea caracterului contravenţional al faptei săvârşite care nu a făcut obiectul contestaţiei de faţă însă puteau fi avute în vedere ca circumstanţe prin care se justifica alegerea introducerii condiţiei cunoaşterii şi a limbii maghiare, care nu a avut caracter arbitrar, faţă de scopul urmărit.

De asemenea, instanţa de recurs nu este de acord cu punctul de vedere exprimat prin considerentele hotărârii recurate, în sensul că s-a avut în vedere poziţia procesuală a pârâtului din cuprinsul întâmpinării întrucât tocmai acesta este rolul întâmpinării, de fi formulate apărări contra argumentelor din cererea de chemare în judecată şi nu se poate sancţiona partea pârâtă care nu recunoaşte pretenţiile din acţiunea introductivă.

În concluzie, prin faptul că recurentul Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării a efectuat o individualizare a sancţiunii aplicate şi a apreciat că este suficientă aplicarea sancţiunii "avertismentului", nu se poate identifica un "exces de putere".

Pentru argumentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate recursurile formulate de pârâţi, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa nu îl va reţine ca fiind întemeiat, întrucât sentinţa recurată nu a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Astfel, cum s-a arătat mai-sus, analiza realizată de către instanţa de judecată asupra modului în care s-a efectuat individualizarea sancţiunii aplicate pentru săvârşirea faptei de discriminare se înscrie în limitele verificării motivelor de oportunitate ale actului administrativ ce constituie obiectul acţiunii în anulare, văzând şi jurisprudenţa CJUE în cauza analizată anterior, prin care se recunoaşte unei asociaţii - parte vătămată, dreptul de a contesta sancţiunea ce a fost aplicată părţii reclamate.

În acest context, faptul că prima instanţă a dispus înlocuirea sancţiunii nu echivalează cu încălcarea atribuţiilor judecătoreşti, operaţiunea juridică pe care a efectuat-o fiind supusă cenzurii instanţei de control judiciar prin prisma aplicării normelor de drept material.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul municipiului Miercurea Ciuc, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul municipiului Miercurea Ciuc împotriva sentinţei civile nr. 3348 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.