Administrative indemnification order: starting point of the three-year prescription period for public entity liability

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a formulat în temeiul art. 8, 10 şi 11 din Legea nr. 554/2004, contestaţie împotriva Ordinului nr. 97/22.01.2015 emis de pârât şi împotriva notei de control nr. x/29.12.2014, emis de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1763 pronunţată la data de 25 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile tardivităţii acţiunii şi inadmisibilităţii notei de control nr. x/29.12.2014.

A admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a anulat Ordinul nr. 97/22.01.2015 şi nota de control nr. x/29.12.2014 emise de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva sentinţei civile nr. 1763 din 25 mai 2016 a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând admiterea recursului, constatarea nulităţii sentinţei de fond pentru nemotivare, desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond a solicitat admiterea excepţiilor şi respingerea cererii ca nefondată.

În susţinerea recursului pârâtul a precizat că instanţa de fond nu a şi-a motivat hotărârea, din cele 8 pagini ale hotărârii recurate, 7 pagini şi jumătate sunt de fapt preluări din cuprinsul acţiunii reclamantului, iar motivarea soluţiei adoptate se întinde pe cuprinsul a cinci fraze neargumentate.

Pentru aceste argumente, recurentul-pârât apreciază că instanţa a fost vizibil aplecată asupra argumentelor reclamantului, iar în ceea ce îl priveşte prin această poziţie a fost lipsit de un proces echitabil.

Recurentul-pârât a solicitat prin cererea de recurs admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Notei de control nr. x/29.12.2014 având în vedere nemotivarea instanţei de fond a soluţiei de respingere a acestei excepţii.

În critica soluţiei instanţei de fond recurentul-pârât a susţinut că Nota de control nr. x/29.12.2014 emisă de Direcţia de Control Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu este şi nu reprezintă un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, deoarece acesata nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală, nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice între părţi. În acelaşi sens recurentul a suţinut că prin aceasta notă s-a finalizat cercetarea administrativă internă efectuată în cadrul ministerului, prin care au fost identificate persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului constatat de Curtea de Conturi, astfel că scopul notei nu a fost de a produce efecte juridice, ci doar de a identifica persoanele pentru care instituţia poate emite ordine de imputare.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii de introducere a acţiunii, recurentul apreciază că de la data comunicării actului ordinului contestat şi luării la cunoştinţă şi până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de 6 luni.

Cât priveşte soluţia instanţei de fond întemeiată pe excepţia prescripţiei dreptului material de a cere repararea pagubei invocată de reclamant şi preluată de instanţă în motivare, recurentul apreciază că data producerii pagubei este data constatării legale a pagubei, adică data pronunţării titlului executoriu şi nu data când a fost publicat anunţul în SEAP.

Recurentul-pârât în susţinerea cererii sale a indicat în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formualte în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că acesta nu se încadrează în limitele punctuale ale art. 488 din C. proc. civ.. Nu se poate reţine că instanţa a încălcat regulile de procedură care să atrag sancţinea nulităţii, sentinţa recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu există nicio contradicţie între aceste motive.

Intimatul-reclamant a solicitat prin întâmpinare ca în situaţia în care se va aprecia că recursul este admisibil, acesta totuşi să fie respins ca vădit nefondat, atât în ceea ce priveşte criticile invocate împotriva soluţiei de respingere a celor două excepţii, cât şi în ceea ce priveşte fondul recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte analizând actele dosarului constată că litigiul dedus judecăţii are ca obiect, anularea Ordinului nr. 97/22.01.2015 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată că, în cauză operează prescripţia dreptului material de a cere repararea pagubei, întrucât conform Legii nr. 188/1999 dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de impunere este de 3 ani de la data producerii pagubei, conform art. 85 alin. (3) din lege enunţată anterior.

În calcularea acestui termen, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material susţinând în motivarea sentinţei recurate că data producerii pagubei, nu ar putea fi apreciată ca fiind mai târziu de data publicării în SEAP a anunţului de participare, respectiv 06.09.2011, dată de la care documentaţia de atribuire nu ar mai fi putut fi modificată.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) - (3) "Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(21)Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

În raport de textul legal incident în cauză, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că data de producere a pagubei este reprezentată de data publicării în SEAP a anunţului de participare, respectiv data de 06.09.2011.

În speţă, data producerii pagubei este data la care s-a făcut plata amenzii, respectiv data de 21.05.2014 prin emiterea Ordinului de plată nr. x, deoarece prin plata acestei amenzi s-a produs reducerea efectivă a patrimoniului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu suma de 40.000 RON.

În aceste condiţii Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, prin reţinerea în considerentele sentinţei că, în speţă operează prescripţia dreptului material de a cere repararea pagubei a pronunţat o hotărâre nelegală cu încălcarea prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 şi 498 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât instanţa nu a analizat pe fond argumentele părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de fond urmând să supună analizei sale toate argumentele prezentate de reclamant în susţinerea cererii sale de chemare în judecată, precum şi pe cele susţinute în apărare de pârât.

În ceea ce priveşte motivele de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recurentul a emis critici ce nu se circumscriu acestora, fiind invocate formal.

Sub aspectul nemotivării sentinţei recurate, critică întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază de asemenea că această critică este neîntemeiată şi, chiar dacă instanţa de fond face o motivare sumară a fondului cauzei, aceasta a efectuat o analiză punctuală asupra argumentelor emise de părţi, cu respectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ. privitoare la motivarea hotărârii.

Înalta Curte, în legătură cu critica privind nemotivarea sentinţei, apreciază că instanţa de fond a făcut o analiză corectă în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii şi excepţia tardivităţii contestării notei de control nr. x/29.12.2014, considerente pentru care, Inalta Curte nu va modifica sentinţa atacată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte soluţia de respinge a excepţiei tardivităţii pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că reclamantul a respectat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitoare la termenul de 6 luni pentru promovarea acţiunii, în condiţiile în care Ordinul contestat a fost comunicat la data de 12.02.2015, iar acţiunea a fost introdusă la data de 22.07.2015.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a pronunţat de asemenea o soluţie corectă, reţinând că nota de control nr. x/29.12.2014 este un act administrativ în conformitate cu definiţia dată actului administrativ de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta a stat la baza emiterii Ordinului nr. 97/22.01.2015.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, considerente pentru care va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 şi 498 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1763 din 25 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Menţine dispoziţiile privitoare la respingerea, ca neîntemeiate ale excepţiilor tardivităţii acţiunii şi a inadmisibilităţii contestării notei de control.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.