Clawback contribution calculation annulled, health fund's appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, anularea adresei nr. x/31.07.2012, emisa electronic de CNAS în data de 02.08.2012, cu privire la valoarea vânzărilor totale trimestriale (VTt) şi la valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate in Trimestrul II 2012, prin care i-au fost comunicate:

- "valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS si Buget MS (VTt) pentru trim. II 2012, înregistrata conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale si de medicamente" şi

- "valoarea vânzărilor individuale (Vit) inregistrate in trimestrul II 2012 suportate din FNUASS si Buget MS, centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei".

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2103 din 15 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), având ca obiect "anulare act administrativ" şi a dispus anularea adresei nr. x/31.07.2012.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2103 din 15 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, ca urmare a rejudecării cauzei, respingerea acţiunii formulate de reclamantă.

În drept, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanţei de fond invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- valoarea consumului de medicamente, respectiv a medicamentelor suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi prin farmacii, spitale şi centre de dializă, în conformitate cu modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011;

- instanţa de fond nu a luat în considerare adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, prin care Consiliul Concurenţei a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare;

- înscrisurile depuse la dosar şi obiecţiunile la raportul de expertiză contrazic reţinerile instanţei de fond cu privire la corectitudinea consumului de medicamente;

- recurenta transmite în format electronic, fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă respectiv reprezentant legal al acestuia, consumul centralizat la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

- reclamanta contestă chiar modul de raportare a consumului de medicamente, instituit prin lege, în condiţiile în care instanţa de contencios administrativ este chemată să verifice legalitatea şi temeinicia unui act administrativ emis în regim de putere publică, de o autoritate publică a statului român, aspectele legate de temeinicia sau legalitatea unor prevederi legale ţine de competenţa instanţei de contencios constituţional;

- prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 februarie 2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 08 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea acestui raport către părţi cu menţiunea de a formula puncte de vedere cu privire la concluziile acestuia.

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 01 octombrie 2019.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform acestei ordonanţe de urgenţă (contribuţie clawback).

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că eventuale erori de înregistrare şi asigurarea posibilităţii de verificare proprie a elementelor bazei de calcul a contribuţiei se impun a fi analizate sub aspectul predictibilităţii fiscale, a corectitudinii şi realităţii datelor transmise de casele judeţene, centralizate de reclamantă, date care constituie bază de calcul pentru această contribuţie.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul B. şi răspunsul expertului la obiecţiunile pârâtei rezultă că, în baza datelor şi informaţiilor puse la dispoziţie de recurenta-pârâtă, nu se poate determina nici valoarea vânzărilor individuale ale reclamantei pentru trimestrele I, II, III şi IV 2011 suportate din FNUASS şi Buget MS, nici valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi Buget MS pentru trimestrul II 2012.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă mai rezultă că documentele puse la dispoziţia expertizei de recurenta-pârâtă nu conţin datele şi informaţiile necesare pentru a se stabili:

- dacă valoarea/unitate luată în calcul de pârâtă la stabilirea consumului atribuit subscrisei este superioară celei în care acestea au fost compensate potrivit Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentele de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

- care a fost cantitatea şi valoarea vânzărilor de medicamente din portofoliul deţinătorilor de punere pe piaţă nominalizaţi în cererea de chemare în judecată, livrate de aceştia pe piaţa internă din România în perioada 01.10.2011 - 30.06.2012 şi consumate/eliberate în trimestrul II 2012;

- dacă în consumurile aferente trimestrului II 2012, comunicate prin actul administrativ atacat, au fost incluse medicamente din portofoliul deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă nominalizaţi în cererea de chemare în judecată, livrate de aceştia pe piaţa internă anterior datei de 01.01.2011, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011.

Din probele administrate în cauză rezultă că deţinătorii de autorizaţii nu au la dispoziţie elementele necesare pentru a verifica realitatea datelor transmise de către recurentă, astfel încât accesul lor la justiţie este grevat de imposibilitatea de a supune cenzurii instanţei eventualele acte administrative nelegale.

Recurenta a invocat adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, prin care Consiliul Concurenţei a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare.

Înalta Curte reţine că, prin aceeaşi adresă, Consiliul Concurentei a comunicat recurentei că, pentru exercitarea actului de justiţie, instanţele de judecata au acces la toate informaţiile pe care Ie considera necesare, iar transmiterea informaţiilor solicitate în acest cadru este o obligaţie ce cade în sarcina oricărei instituţii din administraţia publică centrala sau locală.

Astfel, recurenta-pârâtă avea posibilitatea, fără a încălca dispoziţiile legale din materia concurenţei, să comunice date privind identitatea furnizorilor, aceste date urmând a fi luate în considerare la efectuarea expertizei contabile.

Susţinerile recurentei privind împrejurarea că aceasta doar a centralizat datele primite de la casele judeţene de asigurări de sănătate urmează a fi înlăturate deoarece aceasta a emis adresa nr. x/31.07.2012 care cuprinde elementele ce compun algoritmul de calcul al contribuţiei, elemente pe care le impune intimatei-reclamante în regim de putere publică, cu autoritatea specifică oricărui act administrativ.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că principiile legalităţii actului administrativ şi predictibilităţii fiscale sunt total incompatibilitate cu acest mod de a stabili elementele bazei de calcul a contribuţiei clawback.

În aceste condiţii, este imposibil, atât pentru plătitorul de contribuţie, cât şi pentru instanţa de judecată, să facă toate verificările necesare în vederea stabilirii cu exactitate a elementelor bazei de calcul şi a cuantumul acestei contribuţii, instanţa neputând proceda la recalcularea contribuţiei clawback.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, reclamanta nu a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor din O.U.G. nr. 77/2011 şi nici nu a contestat modalitatea de transmitere în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale, aceasta contestând doar modalitatea de calcul a cuantumului contribuţiei clawback în cauza dedusă judecăţii.

În concluzie, în mod legal prima instanţă a reţinut nelegalitatea adresei nr. x/31.07.2012 emisă de către recurenta-pârâtă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2103 din 15 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2019.