Late-filed administrative appeal: 15-day deadline under Law 554/2004 runs from formal communication, not internal registration
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as null and void for being filed after the statutory deadline, leaving in force the first-instance judgment that had ruled in favor of the plaintiff. The dispute concerned a public authority’s challenge against an administrative decision rejecting its contestation of a verbal report that established budgetary claims for irregularities in the management of European Union funds. The decisive legal basis was the application of Article 20(1) of Law No. 554/2004, which sets a 15-day limit for filing an appeal in administrative litigation from the date of communication of the judgment, combined with Article 489(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the nullity of any appeal not filed within the legal term; the court rejected the appellant’s argument that the deadline should begin from the internal registration of the judgment by its representative, affirming that the deadline runs from the formal communication to the party.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 184 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Late-filed administrative appeal: 15-day deadline under Law 554/2004 runs from formal communication, not internal registration: Împotriva nr. 446 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 iunie 2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 10994 din 11 februarie 2016, emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015;
- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015, emis de pârât;
- obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumelor reţinute în baza titlului de creanţă, precum şi la plata penalităţilor de întârziere;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 446 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
(i) a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice;
(ii) a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2015, rectificat prin adresa nr. x/23 martie 2016, precum şi Decizia nr. 10994 din 11 februarie 2016, emise de pârât;
(iii) a dispus restituirea către reclamant a sumelor reţinute în temeiul actelor administrative anulate;
(iv) a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva nr. 446 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 februarie 2017, intimatul-reclamant Consiliul Judeţean Olt a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Înalta Curte reţine că Sentinţa civilă nr. 446 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 28 noiembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflată la fila x din vol. I al dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 14 decembrie 2016, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin fax, la data de 15 decembrie 2016, orele 17:17, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 decembrie 2016.
Înalta Curte constată, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 15 decembrie 2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14 decembrie 2016.
Înalta Curte va înlătura argumentele formulate de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene prin punctul de vedere depus la data de 1 noiembrie 2019, în cuprinsul căruia a solicitat a fi avută în vedere, ca dată de începere a curgerii termenului de recurs, data la care reprezentantul său (Ministerul Finanţelor Publice) a înregistrat hotărârea judecătorească în evidenţele proprii, întrucât modalitatea de calculare a termenului de declarare a recursului, propusă de recurentul-pârât, nu are corespondent în dispoziţiile C. proc. civ. sau ale Legii nr. 554/2004. Momentul începerii curgerii termenului de declarare a căii de atac este acela al comunicării către pârât a sentinţei civile recurate, la sediul indicat de acesta în faţa instanţei de fond, fiind irelevantă data la care pârâtul a înaintat hotărârea judecătorească, pe cale administrativă, către reprezentantul său, în vederea formulării căii de atac, respectiv data la care reprezentantul a primit hotărârea judecătorească înaintată de autoritatea ministerială pârâtă.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 446 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.
GGC - CL