Competence to review police disciplinary sanctions: exclusive jurisdiction of the tribunal for public service disputes under Law 188/1999

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 71 din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 388 din 23 aprilie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamantul A., comisar şef de poliţie, ofiţer specialist principal I la Serviciul Judeţean Anticorupţie Gorj din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, a fost sancţionat disciplinar cu "mustrare scrisă", prin Dispoziţia nr. 210579 din 28 august 2018 a Directorului General al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei dispoziţii fiind respinsă prin Ordinul nr. II/2697 din 15 octombrie 2018 al Ministrului Afacerilor Interne.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat anularea acestor acte administrative.

Statutul poliţistului este reglementat de Legea nr. 360/2002. În raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici rep., cu modificările şi completările ulterioare, "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Or, în Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, nu sunt prevăzute norme de competenţă derogatorii de la dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel încât competenţa materială să fie determinată în baza altor texte legale decât norma specială prevăzută de Legea nr. 188/1999, întrucât norma legală prevăzută de art. 61 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia "Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile", doar face trimitere la competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, fără a stabili reguli de determinare a competenţei în funcţie de rangul autorităţii pârâte.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Direcţia Generală Anticorupţie în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.

GGC - LM