Jurisdiction assigned to tribunal in challenge to military officer appointment suspension order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Administrative and Fiscal Section, as the court of first instance, thereby overruling the Court of Appeal's declination and prevailing against the latter's position. The dispute involves a claimant challenging the appointment of a military officer to a head-of-department position at a military hospital, seeking suspension of the appointment order; the material facts concern the service relationship of military personnel. The decisive legal basis is Article 109 of Law No. 188/1999 on the Statute of Civil Servants, as interpreted by the High Court's Decision No. 10/2018, which establishes that military officers, as public servants under a special status, have service-relationship disputes within the jurisdiction of the administrative and fiscal section of the tribunal, absent specific legal provisions to the contrary. The Court applied Article 135 of the Civil Procedure Code to settle the conflict definitively.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 109 din Legea nr. 188/1999, Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Jurisdiction assigned to tribunal in challenge to military officer appointment suspension order: The dispute involves a claimant challenging the appointment of a military officer to a head-of-department position at a military hospital, seeking suspension of the appointment order; the material facts concern the service relationship of military personnel. The decisive legal basis is Article 109 of Law No. 188/1999 on the Statute of Civil Servants, as interpreted by the High Court's Decision No. 10/2018, which establishes that military officers, as public servants under a special status, have service-relationship disputes within the jurisdiction of the administrative and fiscal section of the tribunal, absent specific legal provisions to the contrary. The Court applied Article 135 of the Civil Procedure Code to settle the conflict definitively.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied in the dispositive to settle the negative conflict of jurisdiction by establishing the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6827 din 26 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Universitar de Urgenţă Militar "dr. Carol Davila", Ministerul Apărării Naţionale şi B. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 106 din 10 aprilie 2019 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită suspendarea executării ordinului din data de 15.06.2018 prin care col. dr. B. a fost numit în funcţia de şef secţie - astfel că vizează în mod evident raporturile de serviciu ale unui cadru militar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinutt în considerentele Deciziei nr. 10/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 536 din 28 iunie 2018, următoarele:
91. Doar personalul militar care are şi statutul de cadru militar şi căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 are statutul de funcţionar public, astfel încât litigiile privind raporturile de serviciu, deci şi cele privitoare la plata unor drepturi de natură salarială aparţin competenţei instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe baza definiţiei din art. 2 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 188/1999, potrivit căreia funcţionarul public este o persoană numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică, şi a prevederilor art. 1 şi art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare - ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, indiferent de apartenenţa instituţională (Ministerul Apărării Naţionale, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţile subordonate) - sunt persoane numite într-o funcţie publică, deci o varietate a funcţionarilor publici, iar prevederile Legii nr. 188/1999 le sunt aplicabile, cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.
92. Faptul că Statutul cadrelor militare (Legea nr. 80/1995) nu îi denumeşte ca atare, nu poate constitui un argument suficient pentru ca militarii să nu fie consideraţi funcţionari publici, întrucât nici pentru alte categorii de personal reglementările statutare ale acestora nu utilizează termenul de funcţionari publici (cum este cazul personalului de specialitate al instanţelor şi parchetelor, funcţionarii publici ai Corpului diplomatic şi consular guvernaţi de Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare). …
95. Pentru toate aceste considerente, în privinţa cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici modificat:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Spitalul Universitar de Urgenţă Militar "DR.CAROL DAVILA", Ministerul Apărării Naţionale şi B. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.