Territorial jurisdiction for administrative disputes concerning public servants' service relationships: application of domicile rule under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Maramureș Court of First Instance, Administrative and Fiscal Section, thereby overturning the lower court’s erroneous reference to Botoșani in its operative disposition while confirming the Maramureș court’s authority based on its reasoning. The dispute involved a civil action brought by public functionaries against a territorial border police authority, challenging acts related to their service relationship, which triggered a jurisdictional impasse after the Bucharest Court of Appeals and Maramureș Court of First Instance alternately declined territorial competence. The ICCJ determined that the case falls under the specialized jurisdiction of the Administrative and Fiscal Section under Article 109 of Law No. 188/1999, and that, in the absence of specific territorial rules for such cases, the general rule of Article 10(3) of Law No. 554/2004 applies, mandating that the plaintiff sue at their domicile; since the plaintiffs resided in Maramureș and the union acted only as a representative, the Maramureș court was the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Territorial jurisdiction for administrative disputes concerning public servants' service relationships: application of domicile rule under Law 554/2004: Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8269 din 11 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanţii Sindicatul National al Politiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. ZZ., AAA. toţi prin Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ si Fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Maramureş, secţia contencios administrativ si Fiscal, prin sentinţa civilă nr. 642 din 25 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş, a declinat competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual de M.A.I., în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza regulatorului de competenţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au domiciliul în judeţul Maramureş şi aceştia au calitatea de funcţionari publici cu statut special, fiind angajaţi ai Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei.
Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
Deci, art. 10 alin. 1şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Dat fiind că acţiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.
Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant, iar reclamanţii îşi au domiciliu în judeţul Maramureş, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., toţi prin reprezentant Sindicatul National al Politiştilor si personalului contractual din M.A.I. şi pârâtul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Sighetul Marmaţiei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.