Declassification of military reserve order following criminal conviction; classification justified by national security not personal status

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii şi a solicitat declasificarea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0590, prin care s-a dispus începând cu data de 25.07.2016 trecerea în rezervă a reclamantului în baza art. 87 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 80/1995.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 294 din 29 septembrie 2017, a respins excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii - reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 Bucureşti, şi a dispus declasificarea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0590 din data de 25.07.2016 şi a Raportului nr. x din data de 07.07.2016 întocmit de către Direcţia Judeţeană de Informaţii Sălaj.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond Serviciul Român de Informaţii a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că aspectele reţinute de instanţa de judecată în cuprinsul hotărârii menţionate şi care au stat la baza soluţiei adoptate, sunt date "cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", fapt ce constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Acest motiv de casare are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Recurentul apreciază că abordarea instanţei este mult prea vagă, faptul că din cuprinsul materialelor prezentate se desprinde ideea că trecerea în rezervă s-a făcut urmare a unei condamnări penale pentru circulaţia pe drumurile publice, conducând un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limitele legale, nu înseamnă în mod automat că documentul întocmit de şeful unităţii în care persoana în cauză era încadrat, precum şi ordinul de trecere în rezervă să fie declasificat.

Pe lângă elementele inerente legate de cadrul infracţional în care a fost implicat ofiţerul, documentele mai conţin şi alte elemente care atrag incidenţa prevederilor H.G. nr. 01050/2002, precum şi ale legislaţiei în materia informaţiilor clasificate.

Ordinul de trecere în rezervă are un regim special clar definit de prevederile pct. 44 cap. III din H.G. nr. 01050/2002, în care se arată că are caracter secret, încadrarea în nivelul de clasificare rămânând apanajul exclusiv al emitentului.

Un alt aspect care trebuia avut în vedere de instanţa de fond şi care nu grevează cu nimic asupra drepturilor petentului este legat de faptul că instanţa poate lua act de conţinutul înscrisurilor în forma clasificată, fără a exista riscul compromiterii sau diseminării conţinutului acestora, astfel cum se va întâmpla odată cu declasificarea acestora.

Recurentul consideră că în cauză erau aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora: "orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În fapt, petentului i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul ordinului de trecere în rezervă, astfel încât acesta nu poate susţine contrariul.

Nu numai în cazul recurentului au fost clasificate actele administrative în discuţie, ci în toate situaţiile în care se emit ordine de personal, indiferent de persoanele în cauză, acestea fiind clasificate ca urmare a obligativităţii respectării prevederilor H.G. nr. 01050/2002.

Astfel, potrivit uzanţelor, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, ordinele de personal se aduc la cunoştinţa persoanelor cărora le sunt opozabile prin citirea documentului de către şeful unităţii sau şeful structurii de management resurse în prezenta celui în cauză şi a efectivului unităţii sau, după caz, a cadrelor militare stabilite de către şeful unităţii, în funcţie de conţinutul ordinului.

În mod diferit faţă de legislaţia care reglementează statutul personalului civil contractual (Legea nr. 53/2003) şi al funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999), ordinele de personal emise în cazul cadrelor militare în activitate, pentru luare la cunoştinţă, este necesară şi suficientă doar procedura prezentată mai sus, completată prin efectuarea înscrierilor corespunzătoare în ordinul de zi pe unitate.

Clasificarea documentelor nu împiedică instanţele judecătoreşti să judece cauzele aflate pe rolul lor, având în vedere că, în conformitate cu art. 261 C. proc. civ., administrarea probelor se poate face în forma lor clasificată, în camera de consiliu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a avut calitatea de angajat în cadrul pârâtului Serviciului Român de Informaţii de la data de 01.11.1997 până la data de 25.07.2016 când a fost trecut în rezervă prin Ordinul Directorului Serviciului Român de Informaţii, a cărui declasificare se solicită. La baza emiterii acestui ordin a stat şi raportul nr. x din 07.07.2016 întocmit de Direcţia Judeţeană de Informaţii Sălaj şi aprobat de prim adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii, în privinţa căruia, de asemenea, s-a solicitat declasificarea.

După cum rezultă din adeverinţa nr. x/02.08.2016 emisă de Serviciul Român de Informaţii - Unitatea Militară 0607 Zalău, reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 25.07.2016, prin aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 a cadrelor militare.

Conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 "Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum şi cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec în rezervă sau direct în retragere."

Potrivit alineatului al 3-lea al aceluiaşi articol:

"Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie la pedeapsa amenzii penale sau cu închisoare, cu suspendarea executării ori graţiate, înainte de începerea executării pedepsei sau cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menţinute în activitate, pe baza propunerilor înaintate ierarhic comandanţilor/şefilor care au stabilite competenţe în acest sens, prin ordin al ministrului apărării naţionale."

Înalta Curte constată că la baza emiterii acestui ordin au stat sentinţa penală nr. 21/21.06.2016 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2016 şi raportul nr. x/07.07.2016 întocmit la nivelul Direcţiei Judeţene de Informaţii Sălaj şi aprobat de prim-adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii.

Prin sentinţa penală nr. 21/21.06. reclamantul "a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, cu amânarea aplicării pedepsei, stabilite pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani pe parcursul căruia inculpatul trebuie să respecte anumite măsuri de supraveghere. Condamnarea a fost aplicată în urma cercetării reclamantului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe întrucât la data de 29.02.2016, orele 19:30 în urma unui control în trafic desfăşurat de un echipaj al Poliţiei Rutiere Zalău, acesta a fost depistat că a consumat băuturi alcoolice, iar în urma testării cu aparatul etilotest a rezultat o alcoolemie de 0.62 mg/l. Rezultatul probelor biologice a evidenţiat valori de 1,4 mg/l la prima probă şi 1,2 mg la cea de-a doua".

Astfel fiind este evident faptul că reclamantul a fost trecut în rezervă ca urmare a condamnării sale pentru conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Recurentul susţine că documentele a căror declasificare se cere fac parte din categoria reglementată de art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 şi că în temeiul art. 22 din Legea nr. 182/2002 a întocmit o listă proprie cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat în domeniul său de activitate, listă ce a fost aprobată prin H.G. nr. 01050/2002.

Conform art. 15 lit. b) din Legea nr. 182/2002 informaţiile clasificate sunt "informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanta şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că atâta timp cât din înscrisuri nesecrete rezultă că reclamantul a fost trecut în rezervă ca urmare a condamnării sale pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, nu se înţelege de ce s-ar încadra ca informaţie clasificată conţinutul exact al actului prin care a fost trecut reclamantul în rezervă sau raportul întocmit în acest sens.

De altfel, recurentul nu motivează de ce aceste documente sunt unele "de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a apreciat că în situaţia reclamantului nu este justificată clasificarea ordinului de trecere în rezervă sau a raportului care a stat la baza emiterii acestuia.

În consecinţă, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii împotriva sentinţei civile nr. 294/2017 din 29 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2019.