Insolvent insurer guarantee fund liability: limits of cassation review over factual assessment of damage repair costs

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.07.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 421/14.06.2016 emise de pârât, obligarea pârâtului la plata sumei de 23.610,90 RON cu titlu de despăgubire, obligarea pârâtului la plata dobânzii penalizatoare aferente sumei de 23.610,90 RON de la data de 28.04.2016 (data rămânerii definitive a hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. B. SA) şi până la data efectivă a plăţii.

În urma administrării probei cu expertiza tehnică în construcţii, reclamantul şi-a modificat câtimea pretenţiilor, solicitând plata sumei de 36.360 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1467 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea modificată formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 421/14.06.2016 şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 16.728 RON cu titlu de despăgubire.

A obligat pârâtul la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamant şi a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantului şi menţinerea Deciziei nr. 1467/24.04.2017.

A susţinut recurentul-pârât că hotărârea de fond este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de Garantare a Asiguraţiilor este constituit cu scop şi destinaţie specifice şi nu se substituie asiguratorului aflat în insolvenţă şi nu preia obligaţiile asigurătorului asumate în urma încheierii contractului de asigurare pentru accidente produse de vehicule. Fondul nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

În soluţionarea cererii de plată s-a avut în vedere Catalogul informativ simplificat de preţuri pe articole şi deviz, actualizate, pentru lucrări de mică construcţie, reparaţii şi transformări în sectorul privat folosit în domeniul construcţiilor, fiind astfel un criteriu unic de apreciere în toate dosarele de daună de acest tip.

Art. 14 din Legea nr. 213/2015 reglementează procedura ce trebuie urmată în situaţia în care dosarele de daună au fost deschise de asigurătorul în faliment. Astfel, Fondul a analizat cererea intimatului-reclamant şi înscrisurile depuse, rezultând că este îndreptăţit să primească suma de 2.410 RON, autoritatea nefiind ţinut de preţurile practicate de practicate de anumite unităţi de specialitate.

Fondul nu este asigurător, nu preia obligaţiile asumate prin contractele de asigurare ci, în baza legii şi a normei de aplicare a acesteia, ca mecanism public de garantare, este obligat să soluţioneze dosarele de daună în mod judicios, acordând doar suma reprezentând dauna efectiv suferită.

A mai opinat recurentul-pârât că instanţa de fond a apreciat în mod greşit obiecţiunile la raportul de expertiză judiciară ca fiind apărări de fond, potrivit art. 337 C. proc. civ. se impune ca instanţa să solicite expertului să răspundă la obiecţiunile formulate, astfel încât să poată fi făcută o corectă evaluare a prejudiciului cauzat de producerea riscului asigurat.

Instanţa a extins întinderea prejudiciului atunci când a luat în calcul avarierea camerelor 3 şi 4 în condiţiile în care în procesul-verbal de constatare a daunelor au fost cuprinse doar avariile produse camerei 5. Data la care au fost făcute fotografiile cuprinse în raportul de expertiză este ulterioară, cu mult după producerea evenimentului asigurat, nefiind înlăturată ipoteza existenţei unei alte cauze de degradare a camerelor 3 şi 4.

Referitor la întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului avariat, sentinţa nr. 514 din 3 septembrie 2019 a fost depusă pentru prima dată în faţa instanţei de judecată, nu şi la dosarul de daună, neputându-se reţine vreo culpă a sa cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivând că recurentul-pârât nu a indicat, în concret, care sunt dispoziţiile legale pretins a fi încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond, ci criticile sale vizează interpretarea şi aprecierea probelor, acestea neputând face obiectul cenzurii instanţei de recurs. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, apreciind că, din punct de vedere formal, susţinerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.2. Însă, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare menţionat.

Art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Recursul nu poate fi întemeiat decât pe motive referitoare la încălcarea unor norme de drept, excluzându-se orice apreciere a faptelor. Prima instanţă este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepţia cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, şi, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte.

4.3. Pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se întâlnesc, exempli gratia, în situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Cererea de recurs întemeiată pe acest motiv de casare trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum şi argumentele juridice care susţin în mod concret această cerere, neputând forma obiect al analizei acestei instanţe decât acele critici care vizează nelegalitatea deciziei recurate.

Prin urmare, criticile recurentului-pârât expuse la pct. 2 al prezentei decizii, care nu precizează în ce constă greşita aplicare a legii, ci sunt centrate, în principal, pe rezultatul expertizei tehnice în construcţii avut în vedere de instanţă, pe faptul că instanţa nu a pus în vedere expertului tehnic să răspundă obiecţiunilor sale, ci le-a apreciat a fi apărări de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs.

Obiectivele expertizei tehnice în specialitatea construcţii au fost clar stabilite de instanţă în raport cu obiectul acţiunii iar la desfăşurarea expertizei a participat inclusiv un reprezentant al recurentului-pârât.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a avut în vedere rezultatul expertizei tehnice efectuate şi a apreciat corect obiecţiunile pârâtului ca fiind apărări pe fond (punctul de vedere al acestuia faţă de expertiza efectuată), pe care le-a analizat în considerentele hotărârii pronunţate, reţinând, de altfel, ca fiind întemeiate observaţiile pârâtului referitoare la cheltuielile indirecte, recapitulaţie deviz şi cota TVA.

Aprecierea faptelor nu constituie, aşadar, cu excepţia cazului denaturării elementelor de probă care i-au fost prezentate, o chestiune de drept supusă ca atare controlului instanţei de recurs. O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile de la dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor şi a probelor.

Modul în care prima instanţă a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie nu se încadrează în motivul de casare invocat de recurentul-pârât.

De asemenea, nu prezintă relevanţă nici susţinerile recurentului-pârât referitoare la întinderea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant, acest aspect neputând fi combătut conform înscrisurilor depuse în probaţiune la dosarul de fond.

Celelalte alegaţii ale recurentului, că nu a preluat ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, nefiind succesorul în drepturi şi obligaţii al vreunui asigurător insolvent, şi că este obligat să soluţioneze dosarele de daună în mod judicios, acordând doar suma reprezentând dauna efectiv suferită, nu pot fi avute în vedere fiind străine de considerentele hotărârii atacate.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, soluţia primei instanţe fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant şi va respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1467 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.