Jurisdictional conflict: Public sector wage claim lacks administrative act, affirming labor court competence

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 aprilie 2018, pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bistriţa Năsăud obligarea la calcularea şi plata drepturilor băneşti, ce reprezintă diferenţele salariale dintre drepturile salariale cuvenite, determinate în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 9 aprilie 2015- 30 noiembrie 2015 şi în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON (405 RON majorată cu 10%), pentru perioada 1 decembrie 2015-30 septembrie 2017 şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii; obligarea pârâtului Tribunalul Bistriţa-Năsăud la calcularea şi la plata dobânzii legale aferentă drepturilor băneşti solicitate, calculată pentru fiecare drept salarial lunar, de la data scadenţei, data de 10 a lunii următoare pentru luna precedentă (respectiv 10 mai 2015, pentru aprilie 2015, 10 octombrie 2017, pentru septembrie 2016), până la data plăţii efective a sumelor cuvenite şi neacordate.

Prin sentinţa civilă nr. 981/25.09.2018, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.01.2019.

La termenul de judecată din data de 13.03.2019, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 58 din 13 martie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să calculeze şi să îi plătească drepturile băneşti, ce reprezintă diferenţele salariale dintre drepturile salariale cuvenite, determinate în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 9 aprilie 2015- 30 noiembrie 2015 şi în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON (405 RON majorată cu 10%), pentru perioada 1 decembrie 2015-30 septembrie 2017 şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferentă drepturilor băneşti solicitate.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a avut în vedere dispoziţiile art. 7, Cap. VIII din Anexa nr. VI (FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE "JUSTIŢIE") a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Dispoziţiile legale prevăzute de actul normativ anterior menţionat se referă la situaţia în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestaţiile împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, respectiv plângerile împotriva hotărârilor organelor prevăzute de acest text legal. În prezenta cauză însă nu se poate identifica nici un act administrativ contestat, cererea reclamantei fiind în sensul de obligare la plata acestor drepturi, fără a se solicita anularea vreunui ordin de salarizare sau emiterea acestuia.

Prin urmare, în lipsa unui text normativ în legea specială care să reglementeze regimul juridic al unei astfel de acţiuni, se va aplica dreptul comun în materie de contencios administrativ,

Jurisdicţia contenciosului administrativ este, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, limitată la situaţia în care reclamantul este vătămat prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, neputându-se extinde această competenţă şi la situaţiile precum cea de faţă, când obiectul cererii îl constituie exclusiv plata unor drepturi.

Pe de altă parte, relevant sub acest aspect este şi modul în care reclamanta şi-a conceput demersul procesual, aceasta înţelegând să sesizeze instanţa de litigii de muncă, fiind evident că a conceput demersul judiciar ca fiind unul care aparţine jurisdicţiei muncii.

În concluzie, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că prezenta cauză este un litigiu de muncă şi de asigurări sociale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă-litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bistriţa Năsăud în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.