Property restitution dispute: Competence established via procedural lapse of territorial jurisdiction objection

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D. şi E. i-au chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaţionale şi Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaţionale solicitând: obligarea pârâtei să analizeze contestaţia nr. 470/11.01.2018, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 1182/13.05.2002 şi a Ordinului nr. 4156 întrucât încalcă prevederile Legii nr. 9/1998.

Prin sentinţa civilă nr. 8198/07.12.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând în esenţă, dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 164/2014 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) care prevăd că "deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul", precum şi domiciliile tuturor reclamanţilor care se află în Constanţa, domiciliul ales neavând relevanţă pentru stabilirea competenţei instanţei

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 753 din 14 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarelor şi dispoziţiile legale incidente, constată că, în prezenta cauză, judecătorul de fond iniţial investit cu soluţionarea cauzei era obligat potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Or, excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de instanţă la al patrulea termen de judecată respectiv, la data de 08.11.2018, în condiţiile în care trecuse de primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi mai mult decât atât, procedase la administrarea de probatorii în vederea fondului cauzei.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă material, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Prin urmare, deşi cauza s-a aflat la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, prima instanţă nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-şi verifica şi a-şi stabili competenţa, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza.

Astfel, excepţia de necompetenţă teritorială absolută, deşi poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de către instanţă din oficiu, fiind o excepţie de ordine publică (potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), totuşi, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., această excepţie nu poate fi invocată decât până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a o mai invoca ulterior.

Prin urmare, nefiind invocată necompetenţa teritorială a instanţei la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne instanţa competentă teritorial să soluţioneze această cauză. Invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la al patrulea termen de judecată nu are relevanţă în cauză şi nu poate atrage declinarea competenţei de vreme ce dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi cele ale art. 131 C. proc. civ. sunt imperative şi clare cu privire la momentul stabilirii competenţei.

Prin urmare, odată depăşit termenul reglementat de art. 130-131 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne competent să judece cererea de chemare în judecată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 9/1998 şi Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaţionale şi Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 9/1998 şi Serviciul pentru aplicarea tratatelor internaţionale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.