Appeal annulled for non-payment of stamp duty on tax refund action against National Road Authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 februarie 2016, reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, a solicitat anularea Deciziei de admitere în parte a cererii de restituire nr. x din 2 noiembrie 2015 şi a adresei nr. x/24 noiembrie 2015 de soluţionare a plângerii prealabile, emise de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a accizei în sumă de 8.862 RON.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 437 din 16 septembrie 2016, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate împotriva Adresei nr. x/24 noiembrie 2015;

(ii) a admis contestaţia formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română;

(iii) a anulat Decizia de admitere în parte a cererii de restituire nr. x din 2 noiembrie 2015 şi adresa nr. x/24 noiembrie 2015 de soluţionare a plângerii prealabile, emise de pârâtă;

(iv) a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a accizei în sumă de 8862 RON;

(v) a respins cererea pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin Decizia nr. 106 din 26 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinţei civile nr. 437 din 16 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în fond în favoarea curţii de apel, dispunând repartizarea aleatorie a cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Decizia nr. 59 din 16 martie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română prin întâmpinare şi a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brăila, instanţă competentă materială în soluţionarea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iunie 2017, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin citaţia comunicată recurentei-reclamante Societatea A. SA la data de 16 iunie 2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, obligaţie pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL