Jurisdictional competence for judicial salary recalculation disputes: civil labor law vs. administrative review of salary orders
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Civil Section of the Mureș County Court, thereby rejecting the appellate court's classification of the dispute as administrative and upholding the trial court's initial declination in favor of civil labor law jurisdiction. The appellants, judges, sued the Ministry of Justice and other entities to recalculate their base allowances and claim salary differential damages, arguing they were entitled to a specific multiplication coefficient equal to that of prosecutors at specialized anti-corruption bodies, while the courts of appeal split on whether the claim constituted a challenge to an administrative salary order under Law No. 284/2010 or a labor dispute. The Supreme Court determined that because the plaintiffs did not challenge a specific issued salary order but sought a judicial determination of entitlement based on statutory equality principles and Constitutional Court interpretations, the special administrative procedure did not apply; instead, the nature of the claim was governed by the Code of Civil Procedure provisions on labor conflicts and the Law on Social Dialogue, placing jurisdiction in the specialized civil section of the court where the plaintiffs are employed, with no impact from the inclusion of the National Council for Combating Discrimination as a defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 95 alin. (1) din C. proc. civ, art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 127 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional competence for judicial salary recalculation disputes: civil labor law vs. administrative review of salary orders: Astfel, tribunalul a apreciat că acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal, în cauză aplicându-se dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI Legii nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. x/2018 din 06.11.2018, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:
- recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006);
- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plată, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 349 din data de 14.03.2019, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În considerentele hotărârii de declinare a competenţei, Tribunalul Mureş a reţinut că salarizarea personalului din justiţie se face pe baza unor ordine de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul principal de credite (Ministerul Justiţiei). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulţumit de modalitatea de calcul al salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 284/2010.
Astfel, tribunalul a apreciat că acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal, în cauză aplicându-se dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI Legii nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 313 din data de 26.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa sentinţa, curtea de apel a reţinut că acţiunea reclamanţilor nu are ca obiect o contestaţie prevăzută de art. 7 Cap VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care, într-adevăr, ar fi de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, ci constituie un litigiu privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, obiectul cauzei îl constituie acţiunea formulată de reclamanţi, judecători în cadrul Tribunalului Specializat Mureş, prin care solicită pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu-Mureş, în contradictoriu şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006) şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.
Înalta Curte constată, din parcurgerea cererii de chemare în judecată, că reclamanţii nu au contestat ordinele de salarizare emise, pentru care procedura specială prevede un termen de exercitare a acţiunii, ci au solicitat stabilirea corectă a indemnizaţiei salariale în raport cu o serie de decizii emise de Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 7 din Anexa VII Cap VIII al Legii nr. 284/2010, pentru a fi competentă Curtea de Apel Bucureşti.
Nu poate fi primit punctul de vedere al tribunalului în sensul că ar trebui să opereze o simetrie între procedura de contestare a ordinului de salarizare şi refuzul emiterii ordinului, excepţiile de la procedura de drept comun fiind de strictă interpretare.
Totodată, nici chemarea în judecată a pârâtului Consiliului National pentru Combaterea Discriminării nu schimbă natura de litigiu de muncă a prezentei acţiuni, discriminarea invocată în raport cu procurorii DNA şi DIICOT reprezentând doar un argument în construcţia apărării, egalizarea indemnizaţiilor personalului la nivel maxim fiind principiul care a stat la baza adoptării art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, invocat în cauză.
In raport acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea secţiei specializate în judecarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială facultativă reglementată de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., referitor la calitatea de judecător a reclamanţilor, Înalta Curte reţine că, în raport cu data înregistrării cauzei pe rolul instanţelor judecătoreşti (6 noiembrie 2018), este aplicabilă forma anterioară modificărilor introduse de Legea nr. 310/2018. Astfel, nu prezintă relevanţă în stabilirea competenţei calitatea pârâţilor de instanţe de judecată, iar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, se constată că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalul Specializat Mureş, înfiinţat în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, ca instanţă distinctă de Tribunalul Mureş.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.