Conflict of jurisdiction in administrative salary recalculation: territorial competence based on claimant's domicile when union acts as representative.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la data de 24 octombrie 2018, Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I.), în numele şi pentru un număr de 607 membri de sindicat, printre care şi reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, solicitând obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază reclamanţii la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1ind. 1) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Deciziei ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2015, Deciziei CCR nr. 794 din 15 septembrie 2016; obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu 09.04.2015, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală aferentă, până la data păţii efective, fără cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, s-a disjuns acţiunea formulată de reclamanta A. şi s-a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1770 din data de 14 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ prevede că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, aceasta normă de competenţă urmează a fi respectată şi atunci când acţiunea a fost introdusă în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 583 din data de 21 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sălaj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., (în numele membrei de sindicat A.), în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sălaj şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Sălaj a constatat că reclamant în cază este Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptăţirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din acelaşi articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), soluţie consacrată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în recurs în interesul legii.

Totodată, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aflate în strânsă legătură cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din Legea nr. 554/2004, sindicatele sunt considerate persoane vătămate ce au posibilitatea de a introduce o acţiune în contencios administrativ fiscal când apără drepturile şi interesele legitime ale unor persoane fizice determinate (în cazul de faţă membrii sindicatului reclamant), iar în speţă nu a operat transmiterea calităţii procesuale active de la sindicat la membrii săi în condiţiile art. 38 C. proc. civ.

Concluzionând, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2204 s-a considerat că instanţa de la sediul sindicatului este competentă să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind recalcularea salariului de bază şi a sporurilor de care beneficiază reclamanţii -membri de sindicat - la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată de Sindicatul National al Poliţiştilor şi Personalului contractual din M.A.I., în numele membrilor săi de sindicat, printre care şi reclamanta A., acţiunea fiind disjunsă cu privire la aceasta.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calităţii procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Această soluţie a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează în numele membrilor săi, menţionaţi în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizaţia fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Sălaj, reclamanta având domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţa, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petenta A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.