Jurisdictional conflict over territorial competence in fiscal litigation: alternative venue of plaintiff headquarters versus defendant domicile

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 23.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Zalău şi Municipiul Zalău, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 940/23.05.2018, emisă de Primarul Municipiului Zalău, şi a Deciziei de accesorii nr. 69764/01.03.2018, emisă de Municipiul Zalău, prin care a fost stabilită în sarcina ANCOM- Direcţia Regională Cluj obligaţia fiscală în cuantum de 843 RON, reprezentând impozit clădiri, impozit teren intravilan şi taxă deratizare, dezinsecţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3204 din data de 14.11.2018, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că acţiunea este formulată de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), reprezentată de preşedinte A., care a şi semnat cererea de chemare în judecată, astfel că ANCOM, prin reprezentant legal, are calitatea de reclamantă.

S-a arătat că împrejurarea că în cuprinsul cererii se indică şi Direcţia Regională Cluj nu are nicio influenţă asupra competenţei teritoriale, aceasta fiind determinată conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 23.07.2018), raportat la sediul reclamantului, respectiv ANCOM, iar nu raportat la cel al unei direcţii regionale, cererea fiind formulată şi semnată de autoritatea naţională prin reprezentant legal, iar nu de entitatea teritorială.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 217 din data de 17 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, secţia Mixtă contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că la primul termen de judecată, Tribunalul Cluj a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate de către pârâţi prin întâmpinarea depusă la dosarul declinat, respectiv pe excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj în favoarea Tribunalului Sălaj.

Prin urmare, s-a apreciat că excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalui Cluj în favoarea Tribunalului Bucureşti nu a fost invocată până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi nici nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

S-a constatat încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece, în momentul rămânerii în pronunţare la data de 07.11.2018, competenta teritorială aparţinea ori Tribunalului Cluj, ori Tribunalului Sălaj, în funcţie de soluţia ce urma să se pronunţe pe excepţia pe care a rămas în pronunţare, respectiv pe excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj în favoarea Tribunalului Sălaj.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantei ANCOM de anulare a unor acte administrativ - fiscale, care se încadrează în noţiunea de taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, litigiul fiind, raportat la cuantumul sumelor, de competenta tribunalelor administrativ-fiscale.

În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu data înregistrării acţiunii pe rolul instanţelor judecătoreşti (27 iulie 2018), sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Tribunalul Bucureşti, învestit cu soluţionarea cauzei, a analizat competenta de soluţionare strict procedural, raportat la dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ., apreciind că declinarea competenţei ulterior primului termen de judecată şi fără a fi pusă în discuţia părţilor, nu mai este cu putinţă, fiind depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, astfel că instanţa rămâne competentă să judece, chiar dacă, virtual, dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa acestei instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., atunci când o instanţă se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis instanţei judecătoreşti competente, ca o consacrare a principiului soluţionării cauzei cu celeritate. Hotărârea de declinare nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei căreia îi este înaintat dosarul, aceasta din urmă putând, la rândul ei, să invoce propria necompetenţă.

În speţă, Tribunalul Bucureşti a acordat însă o pondere excesivă aspectelor cu caracter formal în interpretarea dispoziţiilor art. 131 şi 132 din C. proc. civ., în condiţiile în care, deşi declinarea a avut loc la primul termen de judecată, s-a considerat că Tribunalul Cluj nu putea să îşi analizeze propria competenţă decât în raport cu cea a Tribunalului Sălaj, indicat ca fiind instanţa competentă întâmpinarea pârâţilor, iar nu prin raportare la competenţa altei instanţe, conform normelor de competenţă aplicabile în cauză.

In acest context, Înalta Curte va analiza conflictul de competentă din perspectiva dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă speţei, care prevedeau competenţa teritorială alternativă între sediul reclamantei şi al pârâţilor.

Referitor la sediul reclamantei, instanţa împărtăşeşte punctul de vedere al Tribunalului Cluj, în sensul că, parte în dosar este ANCOM, cu sediul în Bucureşti şi nu direcţia, care este doar împuternicită să o reprezinte în cauză, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

În aceste condiţii, deşi în mod greşit reclamanta a sesizat instanţa de la sediul reprezentantului, însă nu instanţa de la sediul pârâtelor (Tribunalul Sălaj), potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, mai sus redate, Înalta Curte constată că este evidentă intenţia alegerii sediului reclamantei, astfel că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petenta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) - prin Direcţia Regională Cluj în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Zalău şi Primarul Municipiului Zalău, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.