Conflict of jurisdiction: classification of administrative claims regarding classified information under Law No. 554/2004 versus public access under Law No. 544/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.04.2018 sub nr. Dosar x/2018 reclamanţii A., B., C. şi D., au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii, solicitând:

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sa comunice, cu referire la Dosarul nr. x/2011- constituirea completului de divergenţă din 14.12.2016, 18.01.2017 şi 15.02.2017 şi cererile reclamanţilor din 14.03.2018, precum şi modalitatea constituirii completului de divergenţă, precizarea daca s-a întocmit un document expres în acest sens, data întocmirii şi data înregistrării, daca vreo situaţie de incompatibilitate a fost anunţată conducerii secţiei în data de 14.12.2016, modalitatea în care a fost soluţionată, cu indicarea temeiului legal regulamentar;

- obligarea pârâţilor să comunice informaţiile solicitate prin cererea nr. x/14.02.2018 (cu referire la convorbirile telefonice interceptate şi Nota x/2010, cu anonimizarea datelor de interes operativ) şi în special protocoalele interinstituţionale de cooperare în domeniul administrării justiţiei (dacă aceste protocoale conţin date din domeniul siguranţei naţionale, anonimizarea acestora).

În drept, reclamanţii au invocat Legea 554/2004 şi art. 20 din Legea 182/2002.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 4393 din data de 30 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

A fost declinată soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanţii se consideră vătămaţi în drepturile lor, prin modul în care pârâţii le-au soluţionat cererile de comunicare a informaţiilor menţionate în cererea de chemare în judecată.

A apreciat curtea de apel că trebuie acordată relevanţă dreptului afirmat de reclamanţi, respectiv măsurii în care dreptul respectiv se încadrează formal în dispoziţiile Legii nr. 544/2001, iar nu temeiniciei sale ori realităţii naturii juridice atribuite informaţiilor solicitate, aspecte ce ţin de fondul cauzei şi devin chestiuni subsecvente procedural stabilirii instanţei competente.

Instanţa a concluzionat că, prin obiectul cauzei, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi se încadrează în tiparul juridic reglementat de art. 22 alin. (1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3734 din data de 23 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ. judecătorul nu poate schimba temeiul juridic al unei cereri de chemare în judecată, iar în ceea ce priveşte solicitarea de informaţii nepublice, aceasta poate fi întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.

Având în vedere că două dintre autorităţile pârâte sunt autorităţi centrale, tribunalul a considerat că este competentă material curtea de apel, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În cererea de chemare în judecată, având obiectul expus la pct. I.1 din prezenta decizie, a fost indicat temeiul de drept al acesteia (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 20 din Legea nr. 182/2002, referitor la contestarea procedurii de clasificare a informaţiilor), astfel că, în virtutea art. 20 şi art. 22 alin. (1),(2),(4) şi (6) din C. proc. civ., privind obligaţiile judecătorului de a soluţiona litigiul conform regulilor de drept aplicabile, în limitele învestirii sale, instanţa va da eficienţă principiului disponibilităţii părţilor, constatând că prezenta acţiune este întemeiată pe de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ şi nu ale Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public.

Un alt argument în susţinerea acestei soluţii, îl reprezintă împrejurarea că la dosarul tribunalului au fost depuse solicitările reclamanţilor, adresate pârâţilor, în cuprinsul cărora s-a indicat expres că reprezintă procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, precum şi răspunsurile pârâţilor în care au precizat că datele solicitate sunt exceptate de la liberul acces al cetăţenilor potrivit Legii nr. 544/20012.

Reclamanţii au avut calitatea de părţi în dosarul penal în legătură cu care au formulat cererile a căror nerezolvare o deduc judecăţii, acţionând în acest context, iar nu în considerarea dreptului de acces la informaţii de interes public.

Stabilind temeiul de drept al acţiunii, respectiv Legea contenciosului administrativ, instanţa urmează a face aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind stabilirea competenţei materiale în funcţie de locul ocupat de autoritatea pârâtă, cu trimitere, în raport cu dispoziţiile art. 28 din aceeaşi lege, la prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Înalta Curte constată că reclamanţii, care se consideră vătămaţi prin conduita administrativă a pârâţilor Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii în legătură cu soluţionarea unei cauze penale în care aceştia au avut calitatea de inculpaţi (Dosarul nr. x/2011), au formulat capete de cerere principale aflate într-o strânsă legătură, dintre care unul priveşte autorităţi publice centrale, atrăgând astfel competenţa de soluţionare în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Din această perspectivă, văzând că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti anterior modificării art. 127 din C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, precum şi că Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate nu conţine dispoziţii derogatorii, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei iniţial învestită, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB