Negative jurisdictional conflict over territorial competence for contravention appeals: application of new domicile-based rule to proceedings initiated before law entry into force

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 06.12.2012, sub nr. x/2012, petentul A. a contestat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - CESTRIN, procesul-verbal de contravenţie nr. x/14.11.2012, solicitând transformarea amenzii aplicate în avertisment şi exonerarea de plata despăgubirii, fără cheltuieli de judecată.

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/14.11.2012, s-a reţinut faptul că la data de 04.11.2012, ora 15:30, locul DN 7 km 188+900 m, Seaca, judeţul Vâlcea, vehiculul categoria B, cu numărul de înmatriculare x, aparţinând petentului, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, reţinându-se în sarcina petentului contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, fiind sancţionat cu aplicarea unei amenzi contravenţionale în cuantum de 750 RON, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 şi fiind, totodată, obligat să achite tariful de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi ale O.G. nr. 15/2002.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1981/11.04.2013, pronunţată de Judecătoria Brezoi, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinându-se competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3644/06.06.2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

S-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Brezoi, fiind suspendată din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat Dosarul nr. x/2012 instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, deşi competenţa în materia contravenţiilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, conform noului introdus art. 101 din O.G. nr. 15/2002, totuşi aceste dispoziţii sunt aplicabile plângerilor contravenţionale formulate ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, şi anume, abia începând cu data de 15.02.2013.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21, art. 22 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, având obiectul indicat la pct. I.1 din decizia de faţă, a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 6.12.2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, 15.02.2013.

La aceeaşi dată a intrat în vigoare şi Legea nr. 2/2013, astfel că, în lipsa unor prevederi derogatorii exprese, normele procedurale cuprinse în această lege urmează regula de aplicare în timp prevăzută în C. proc. civ.

Invocarea, de către Judecătoria Brezoi, a dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.", este eronată.

În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competentei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.

Norma derogatorie prevăzută de acest articol este de strictă interpretare, fiind aplicabilă doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată "Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume, de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.

Cum din procesul-verbal de contravenţie aflat la fila x a Judecătoriei Brezoi rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi, judeţul Vâlcea.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB