Eligibility of public works expenses under EU funding: contractual phase-completion requirements versus partial reimbursement and the scope of “irregularity” under national emergency ordnance

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, solicitând anularea Deciziei 7166 din 24.03.2015 emisă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, precum şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x din 22.01.2015 emis de echipa de control.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Decizia nr. 389 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 7166/24.03.2015 emise de Comisia de Soluţionare a contestaţiei MECI şi a procesului-verbal nr. x/22.01.2015 emisă de Comisia de Control MECI pentru POSCCE.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta apreciază că, în mod greşit prima instanţă a respins criticile aduse cu privire la motivarea actelor contestate întrucât, în opinia sa, procesul-verbal de constatare a neregulii şi decizia dată asupra contestaţiei nu cuprind o motivare reală şi completă. Astfel, comisia de soluţionare a contestaţiei s-a rezumat să redea aceleaşi texte legale ca cele cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare fără să răspundă în concret argumentelor invocate.

Susţine recurenta că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi în prezenţa unei nereguli, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 466 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că instanţa de fond s-a rezumat la a reţine că există un prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene în mod automat atunci când au existat abateri în raport cu prevederile contractuale şi dispoziţiile naţionale şi europene.

Astfel, recurenta apreciază că existenţa unui prejudiciu sau potenţialitatea lui trebuie dovedite de autoritatea de control, noţiunea de prejudiciu fiind strâns legată de cea de sumă plătită necuvenit. Consideră relevante prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 47/2014 care prevăd că nu se aplică corecţii financiare pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar şi, de asemenea, prezintă relevanţă şi preambulul O.U.G. nr. 47/2011.

În ceea ce priveşte suma plătită necuvenit, apreciază recurenta că este inexistentă. În cazul de faţă, singura condiţie existentă în cadrul definiţiei dată de C. civ. este că prestaţia în discuţie a reprezentat o plată (a contravalorii lucrărilor executate de executantul proiectului A.- asocierea formată din B. SRL, C. SRL şi D.). Ultimele două condiţii pentru a fi în prezenţa unei plăţi nedatorate nu pot fi reţinute atâta vreme cât raportul juridic care a stat la baza prestaţiilor autorităţii contractante a fost generat de contractul de achiziţie publică încheiat cu executantul proiectului A.. Mai mult, procesul-verbal de stabilire a neregulii a fost întocmit de ANSCI pe parcursul desfăşurării proiectului A. când erau în execuţie lucrările contractate pentru aducerea la îndeplinire a acestui obiectiv. În cuprinsul raportului de verificare la faţa locului încheiat la data de 29.09.2016 se concluzionează că "la data efectuării misiunii, proiectul era finalizat şi funcţional şi se constată îndeplinirea obiectivului principal şi a obiectivelor specifice", fiind aprobată la plata şi ultima cerere de rambursare nr. x

Cu toate acestea, instanţa de fond nu a ţinut cont de aceste aspecte, ignorând faptul că nu există niciun prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene şi nicio sumă plătită necuvenit ca urmare a finalizării proiectului A.. Nici expertiza administrată în cauză şi nici instanţa de fond nu au lămurit care sunt prevederile legale care impun decontarea unui articol de lucrări doar în momentul în care respectivul articol este realizat în proporţie de 100%.

Oricum, în opinia recurentei, nu poate fi ignorat faptul că respectivele lucrări au fost finalizate ulterior în proporţie de 100% astfel că sumele plătite sunt eligibile din perspectiva prevederilor legale şi ale contractului de finanţare.

Mai mult, analiza ANSCI asupra eligibilităţii unor cheltuieli efectuate nu putea fi decât prematură, întrucât clădirea A. nu era finalizată.

Susţine recurenta că sunt lipsite de fundament legal concluziile exprimate de instanţa de fond privind modalitatea de decontare a lucrărilor, nefiind decontate lucrări neexecutate ci doar materiale aduse în şantier şi lucrări proporţional cu gradul de execuţie.

Cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, arată că referirea instanţei la art. 22.2 din contractul de execuţie nr. x/11.07.2012 este neavenită în condiţiile în care prevederile H.G. nr. 759/2007 nu se referă la necesitatea respectării contractului încheiat între entitatea finanţată din fonduri europene şi executantul de lucrări, ci la necesitatea respectării contractului de finanţare. Or, au fost respectate şi prevederile art. 22.2 din contractul de execuţie care stipulează faptul că este îndreptăţită să facă plăţi parţiale la cererea executantului şi la valoarea lucrărilor executate.

A procedat în acord cu prevederile contractuale deoarece există situaţii de lucrări care cuprind lucrările pe care le-a decontat, şi de asemenea, materialele decontate au fost înglobate în lucrările efectuate, proporţional cu cât a fost executat din respectivele lucrări. Prevederea contractuală nu impune ca un articol de deviz să fie finalizat în proporţie de 100% astfel că interpretarea conferită de expert şi de instanţa de fond excede voinţei părţilor contractante.

În ceea ce priveşte respectarea prevederilor contractului de finanţare, a arătat că nu a decontat etape nefinalizate de execuţie, ci a decontat etape de execuţie proporţional cu gradul de finalizare ala cestora astfel că a fost respectată şi clauza înscrisă la art. 7 alin. (9) din contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte condiţia instituită la art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, arată că nici instanţa de fond şi nici expertul nu au indicat prevederi legale pe care le-ar fi încălcat ca urmare a decontării lucrărilor în maniera deja expusă astfel că nu se poate susţine că ar fi efectuat cheltuieli neeligibile.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea actelor administrative, arată că în cadrul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, la punctul a) este detaliat conţinutul suspiciunii de neregulă care reprezintă situaţia de fapt. De asemenea, sunt detaliate baza legală a verificărilor efectuate de către echipa de control şi sunt prezentate verificările şi motivele de fapt.

Având în vedere că au fost respinse criticile reclamantei din punctul de vedere al proiectului, era firesc să fie menţinute în cadrul procesului-verbal celelalte constatări şi rezultatul verificărilor efectuate. De asemenea, este motivată şi decizia de soluţionare a contestaţiei şi cuprinde argumentele pentru care a fost respinsă contestaţia beneficiarului.

Cu privire la noţiunea de neregulă, arată intimatul că aceasta presupune o abatere de la întreaga legislaţie naţională şi/sau europeană aplicabilă care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naţionale şi nu doar o abatere de la legislaţia în materia achiziţiilor publice.

În cadrul procesului-verbal s-a demonstrat faptul că nu au fost justificate cheltuielile solicitate prin cererile de rambursare, întrucât nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

De altfel, prin procesul-verbal contestat nu a fost stabilită nicio corecţie financiară, cum eronat susţine recurenta, ci a fost stabilită creanţa bugetară ca urmare a constatării neeligibilităţii unor cheltuieli din cererile de rambursare 5, 6 şi 7 în cuantum de 705.664,29 RON.

Dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile în speţă, acestea fiind aplicabile în situaţia în care se aplică reduceri procentuale în temeiul art. 6 din acelaşi act normativ.

Mai susţine intimata că posibilitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene apare în situaţia în care neregula se descoperă la momentul în care se verifică cererea de rambursare sau cererea de plată, moment la care se face aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi astfel, în măsura în care se constată existenţa unei nereguli, cheltuielile afectate de aceste nereguli sunt excluse integral sau parţial de la rambursare/plată.

Odată săvârşită o abatere, prin acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ce are drept rezultat plata unor sume ce nu au justificare, această sumă devine plătită necuvenit.

Cu privire la motivul de recurs invocat de către recurentă ce antamează lipsa de fundament legal a concluziilor exprimate de instanţa de fond privind modalitatea de decontare a lucrărilor, învederează că nu poate fi eligibilă cheltuiala raportat la art. 2 din H.G. nr. 759/2007, văzând şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecăţii vizează verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.01.2015 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale- Direcţia Generală Organism Intermediar pentru POS CCE prin care s-a constatat că se confirmă aspectele prezentate în SN nr. x/22.08.2014 astfel:

- în ceea ce priveşte modalitatea de atribuire a contractului de execuţie lucrări nr. x/11.07.2012 s-a reţinut că, prin impunerea unui termen maxim de execuţie până la data de 31.08.2013, descalificarea unui ofertant de la procedura de atribuire, iar apoi încheierea unu act adiţional de prelungire a duratei contractului, a fost încălcat principiul tratamentului egal;

- în referire la existenţa lucrărilor neexecutate dar decontate, s-a constatat că există lucrări neexecutate dar care au fost decontate iar, pe de altă parte, lucrări pentru care s-au depăşit cantităţile faţă de devizul ofertă sau cu documente lipsă/neconforme;

- de asemenea, în urma verificărilor efectuate la faţa locului, în ceea ce priveşte modul defectuos de conservare a lucrărilor executate până la momentul rezilierii contractului nr. x/11.07.2012, s-a reţinut sesizarea se confirmă;

- în referire la calitatea lucrărilor executate, s-a reţinut că există lucrări executate cu deficienţe calitative şi neconforme cu legislaţia în vigoare privind calitatea, prevăzută de Legea nr. 10/1995;

- totodată, în urma verificărilor financiare efectuate, s-a constatat că la factura x/29.10.2012 situaţia de plată anexată pentru lucrările de rezistenţă cod 04.02., în sumă totală de 1.137.642,39 RON este eronat întocmită, suma totală corectă a situaţiei de plată fiind de 973.280,85 RON, rezultând o diferenţă de 164.361,54 RON, solicitată eronat la rambursarea în CR nr. x/27.03.2013.

Pentru aceste considerente, echipa de control a stabilit că beneficiarul datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, un debit în valoarea de 705.664,29 RON fără TVA.

Prin Decizia nr. 7166/24.03.2015 s-a respins contestaţia administrativă formulată de beneficiarul Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Un prim motiv de recurs vizează faptul că prima instanţă a respins criticile reclamantei cu privire la motivarea actelor contestate, considerându-se în mod eronat, în opinia recurentei, că actele contestate îndeplinesc cerinţele motivării în fapt şi în drept.

Motivarea actului administrativ reprezintă o garanţie împotriva arbitrariului, neputând fi limitată la concluzia autorităţii, fără prezentarea elementelor concrete avute în vedere, a raţionamentului care a condus la această concluzie, elemente care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a reliefat dublul rol al motivării actelor administrative şi anume transparenţa actului şi realizarea controlului pe cale judiciară, creându-se astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ (Cauzele C-41/1969, C-509/1993, C-367/1995).

Motivarea trebuie să fie însă adecvată actului emis, iar amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, astfel că cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz.

În prezenta cauză, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că prin actele administrative atacate au fost prezentate pe larg elementele care au format convingerea că se confirmă aspectele prezentate în SN nr. x/22.08.2014 şi de asemenea, la rubrica "Temeiul de drept" au fost indicate articolele din actele normative apreciate ca fiind încălcate de beneficiar. În egală măsură, se constată că şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor a prezentat argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei de respingere a contestaţiei administrative şi motivele faţă de care nu a reţinut susţinerile contestatoarei.

Astfel se reţine că au fost respectate condiţiile motivării adecvate a actelor administrative, fiind permis autorului contestaţiei să formuleze contestaţie în instanţă, raportat la considerentele de fapt şi de drept inserate în actele contestate şi, de asemenea, este posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare. Nu se apreciază ca fiind întemeiate susţinerile recurentei în sensul că ar fi fost impus comisiei de soluţionare a contestaţiei să prezinte alte argumente decât cele inserate în cuprinsul procesului-verbal atacat, fiind suficient ca organul administrativ de soluţionare a contestaţiei să fi examinat în mod real argumentele contestatoarei, atât timp cât şi argumentele prezentate de aceasta în susţinerea contestaţiei au fost aceleaşi cu cele expuse în cadrul punctului de vedere pe care l-a comunicat autorităţii de control. În aceste condiţii, nu se poate identifica nicio vătămare a drepturilor contestatoarei care de altfel, a beneficiat de accesul la instanţă şi a avut posibilitatea de a combate aspectele reţinute de către instituţia emitentă a actelor contestate.

În cadrul celui de-al doilea motiv de casare, recurenta susţine că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi în prezenţa unei nereguli.

În opinia recurentei, prima instanţă a reţinut în mod eronat că a fost produs un prejudiciu bugetului Uniunii Europene doar prin faptul că a fost săvârşită o abatere.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte punctul de vedere al recurentei, hotărârea primei instanţe fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;".

De asemenea, clauza inserată la art. 13 pct. 1 din contractul de finanţare nr. x/28.09.2010 prevede că "prin neregulă se înţelege orice încălcare a unei dispoziţii a legislaţiei comunitare şi/sau naţionale, care rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene şi/sau a bugetelor din care provine cofinanţarea publică aferentă. Sunt asimilate neregulilor orice alte încălcări ale prezentului contract de finanţare."

În cadrul procesului-verbal contestat s-a reţinut ca suma de 705.664,29 RON este neeligibilă, ceea ce constituie o abatere în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cheltuielile efectuate de către recurenta-reclamantă neîncadrându-se în dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 întrucât nu este conformă cu prevederile legislaţiei naţionale, alta decât cea în materia achiziţiilor publice.

Având un caracter neeligibil, cheltuielile efectuate de reclamantă au fost de natură a crea un prejudiciu bugetului Uniunii Europene, astfel că nu devin incidente dispoziţiile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de recurentă, cu atât mai mult cu cât autoritatea de control nu a aplicat corecţii financiare astfel cum eronat susţine recurenta, ci a declarat ca fiind neeligibile anumite sume pe care recurenta-reclamantă le-a efectuat.

Instanţa de control judiciar constată că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.01.2015 a fost emis avându-se în vedere prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 potrivit cărora: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Astfel, în cazul Cererii de rambursare nr. x, s-a identificat calculul eronat al facturii cuprinzând taxe angajator-manoperă lucrări rezistenţă (factura nr. x/29.10.2012); în cazul cererii de rambursare nr. x s-a constatat depăşirea cantităţilor din devizul ofertă (factura nr. x/07.03.2013); în cazul cererii de rambursare nr. x s-a constatat existenţa unor lucrări nepuse în operă la momentul controlului (facturile nr. x/14.10.2013 şi nr. x/24.10.2013).

Susţinerile recurentei potrivit cărora, la data de 29.09.2016 a fost încheiat raportul de verificare la faţa locului, nu prezintă relevanţă în prezenta cauză întrucât instanţa verifică legalitatea actelor contestate la data întocmirii acestora, pe baza constatării situaţiei de fapt existente anterior emiterii actelor (în speţă, procesul-verbal a fost emis la data de 22.01.2015), şi nu avându-se în vedere acte întocmite ulterior, la momentul finalizării proiectului, care nu influenţează declararea ca fiind neeligibile a cheltuielilor efectuate la momentul depunerii şi analizării cererilor de rambursare.

În aceste condiţii, nu sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că declararea ca fiind neeligibile a cheltuielilor ar fi fost prematură, întrucât pârâtul are obligaţia de a verifica fiecare cerere de rambursare, în sensul îndeplinirii condiţiilor art. 2 din H.G. nr. 759/2007, la momentul depunerii cererilor şi nicidecum să aştepte finalizarea proiectului, aşa cum pretinde recurenta.

Pârâtul a procedat potrivit prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora: "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să înregistreze şi să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare.

(2) De asemenea, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia primirii, înregistrării, analizării şi, după caz, transmiterii, în termen de 5 zile lucrătoare, către structurile de control prevăzute la art. 20 a tuturor sesizărilor pe care le primesc direct sau prin intermediul altor instituţii ale statului şi care privesc programele pe care le gestionează.

De asemenea, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 21 din acelaşi act normativ care prevăd că: "(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare se desfăşoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20.

(2) În termen de maximum 10 zile de la primirea de către structura de control competentă conform prevederilor art. 20 a oricărei solicitări ca urmare a aplicării prevederilor art. 18, aceasta are obligaţia organizării activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare."

Echipa de control a reţinut în mod corect faptul că au fost decontate lucrări ce nu fuseseră realizate în totalitate, în condiţiile în care procesele-verbale de recepţie calitativă erau parţiale şi nu au atestat finalizarea şi recepţia întregului articol de deviz.

În acest sens este şi clauza înscrisă la art. 7 alin. (9) din contractul de finanţare nr. x/28.09.2010: "Rambursarea cheltuielilor se realizează: (…) pentru execuţia de lucrări, se acceptă rambursarea cheltuielilor pe faze determinate de execuţie/etape finalizate de execuţie (…)".

În aceste condiţii, în mod just au fost declarate ca neeligibile cheltuielile efectuate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007.

Într-adevăr, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 nu face referire la respectarea contractului încheiat cu executantul de lucrări însă s-a reţinut caracterul neeligibil al cheltuielilor efectuate cu încălcarea clauzei inserată la art. 7 alin. (9) din contractul de finanţare, ceea ce este suficient pentru a fi constatată existenţa neregulii în înţelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimatul a avut în vedere şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 (cheltuiala să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare), avându-se în vedere faptul că a fost stabilită o neregulă ce reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii.

Or, atât timp cât s-a argumentat şi dovedit că nu a fost respectată clauza prevăzută la art. 7 alin. (9) din contractul de finanţare, cheltuiala efectuată de recurenta-reclamantă are caracter neeligibil şi faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 389 din 24 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB