Wage differentials for transferred energy-sector employees: objective justification of salary grid distinctions under discrimination law

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz în contradictoriu cu pârâţii A. şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 603/09.12.2015 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin Hotărârea nr. 603/09.12.2015 Colegiul Director al CNCD a reţinut că aspectele sesizate constituie o faptă de discriminare care intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) si art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000 şi a sancţionat reclamanta cu amenda contravenţională în suma de 2.000 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 250 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii.

Apreciază că sentinţa recurată este nelegală, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 137/2000.

Astfel, în opinia recurentei, prima condiţie prevăzută de lege pentru a exista discriminare nu este îndeplinită. Nu există un tratament diferenţiat a unor situaţii analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situaţii diferite, necomparabile.

Mai mult, intimatul-pârât nu se raportează concret la persoane faţă de care se consideră discriminat, folosind o formulare cu caracter general, în sensul că este supus unui tratament discriminatoriu indirect provenind din aplicarea reglementărilor contractuale, cuprinse în CCM Romgaz, referitoare la salarizarea personalului din cadrul familiei ocupaţionale Romgaz. Prevederile art. 182 alin. (4) din CCM Romgaz nu erau aplicabile intimatului-pârât A. deoarece acestuia îi erau aplicabile prevederile CCM şi Acordul aplicabile SPEE Iernut.

În mod eronat instanţa de fond a respins susţinerile formulate de reclamantă referitoare la comparaţia intimatului-pârât cu cei 4 colegi care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi locaţie cu acesta, dar care au beneficiat de prevederile CCM Romgaz motivate obiectiv de faptul că după preluarea SPEE Iernut, în funcţie de necesităţi şi în vederea eficientizării coordonării activităţilor auxiliare o parte dintre salariaţii care desfăşurau aceste activităţi au fost preluaţi în structurile organizatorice ale societăţii, rămânând cu locul de muncă la SPEE Iernut. Referitor la ajutorul material acordat salariaţilor Sucursalei Iernut constând în contravaloarea energiei electrice şi gigacaloriei, precizează că este specific industriei producătoare de energie electrice, pe când ajutorul material de gaze acordat diferenţiat celorlalte sucursale şi sediului SNFN Romgaz este specific industriei producătorare de gaze naturale.

Învederează că în cadrul SNGN Romgaz au fost aplicate până la data prelucrării CTE Iernut trei grile de salarizare diferite, fără ca salariaţii să se considere discriminaţi din acest motiv, aceste grile de salarizare aplicându-se la activităţi diferite. După data de 01.02.2013 s-a creat o a patra grilă de salarizare pentru SPEE Iernut, salariaţilor din cadrul acestei sucursale, inclusiv intimatului-pârât acordându-li-se drepturile salariale prevăzute de CIM, Protocol şi Acord, fără ca aceste acte să fie contestate.

De altfel, sidicatul a fost de acord cu aplicarea acestor grile de salarizare diferite astfel că nu se poate identifica o discriminare motivată de această diferenţiere, relevante fiind dispoziţiile art. 135 din CCM.

Faţă de aceste considerente, existenţa activităţilor diferite în ramuri diferite care presupun sarcini şi atribuţii de serviciu diferite, consideră că este greşită susţinerea instanţei potrivit căreia nu există justificare obiectivă şi rezonabilă care să stea la baza diferenţei de tratament între salariaţii preluaţi şi ceilalţi salariaţi ai recurentei.

Includerea unor sporuri şi adaosuri în salariul de bază a fost realizată pe baza acordului cu sindicatul, ţinându-se cont de veniturile realizate de fiecare salariat în ultimele 12 luni, în funcţie de specificul activităţii astfel încât să fie menţinut câştigul brut realizat anterior includerii, nefiind eliminate toate sporurile.

Referitor la schimbarea încadrării intimatului din funcţia de inginer principal în funcţia de inginer, susţine că aceasta s-a produs ca urmare a modificării CCM prin Actul adiţional nr. x/31.07.2014 în cadrul căruia nu se regăseşte funcţia de inginer principal, fără ca această modificare să genereze crea vătămare patrimonială pentru intimat.

Nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la: diferenţa de tratament devine discriminatorie când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Tratamentul diferenţiat este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare.

A depus la dosar înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât soluţia primei instanţe este legală, nefiind întemeiate motivele de recurs. Anexează înscrisuri.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 septembrie februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecăţii vizează verificarea legalităţii Hotărârii nr. 603/09.12.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD prin care s-a aplicat Societăţii Naţionale de Gaze Naturale Romgaz S.A. amenda contravenţională în sumă de 2.000 RON, constatându-se că aspectele analizate în cauză constituie o faptă de discriminare, conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

Prin sesizarea adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, petentul-intimat A. a susţinut că a fost discriminat prin prisma aplicării reglementărilor contractuale cuprinse în contractul colectiv de muncă al societăţii, arătând faptul că, anterior modificării contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul de bază existau o serie de sporuri care au fost excluse în cazul său, fiind astfel create situaţii inechitabile, în care persoane care au aceeaşi vechime în funcţie şi în muncă beneficiază de salarii diferite. Petentul s-a comparat cu angajaţii de la SNGN Romgaz S.A. şi a susţinut că salariile sunt mai mici, în urma modificărilor apărând o diferenţă mare între salariul de încadrare în ceea ce îl priveşte şi o altă persoană angajată la aceeaşi societate, pe aceeaşi funcţie.

Analizând obiectul petiţiei, Colegiul director a reţinut că petentului i-a fost modificat salariul din momentul în care s-au aplicat reglementările contractuale cuprinse în contractul colectiv de muncă al societăţii reclamate. S-a efectuat comparaţia cu ceilalţi salariaţi ai SNGN Romgaz S.A., reţinându-se că, în urma modificărilor aduse contractelor de muncă, a apărut o diferenţă salarială între salariul de încadrare în ceea ce îl priveşte pe petent şi o altă persoană angajată la această societate, pe aceeaşi funcţie.

În ceea ce priveşte dreptul încălcat, s-a reţinut că este vorba despre dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare şi s-a stabilit că nu poate exista o justificare obiectivă privind neacordarea unor sporuri salariale, aspectele ce fac obiectul plângerii intrând sub incidenţa art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prevede că: "Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Prevederile art. 7 lit. a) din acelaşi act normativ dispun: "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:

a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;"

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a subliniat în jurisprudenţa sa, că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă (cauzele "Engel şi alţii împotriva Olandei", 1976, "Marckx împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991), aspect reţinute şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 721/2006.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea eronată a pevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, nefiind întrunite condiţiile pentru existenţa unei discriminări în ceea ce îl priveşte pe intimatul A., în cadrul raporturilor sale de serviciu cu recurenta Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ.

Pentru a fi în prezenţa unei discriminări, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv: existenţa unui tratament diferenţiat a unor situaţii analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situaţii necomparabile; existenţa unui criteriu de discriminare; tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţii de legalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Analizând situaţia de fapt se constată că, în urma încheierii Actului de dare în plată a Centralei Termoelectrice (CTE) Iernut, la data de 01.02.2013, SPEE Iernut a devenit sucursala recurentei ROMGAZ S.A. Potrivit art. 2 pct. V din Actul de dare în plată, la data transferului, ROMGAZ S.A. a preluat salariaţii care îşi desfăşurau activitatea în cadrul Sucursalei Electrocentrale Mureş a ELCEN, precum şi drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele individuale de muncă ale salariaţilor, cât şi din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate al ELCEN.

La data de 31.01.2013 a fost semnat Protocolul dintre SNGN Romgaz şi salariaţii din cadrul SPEE Iernut care au fost reprezentaţi de Sindicatul Liber al Energeticienilor din CTE Iernut şi Sindicatul Prodserv Energetic Mureş, act prin care s-a decis, de comun acord, să se aplice Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ELCEN salariaţilor preluaţi împreună cu CTE Iernut, începând cu data transferului la SNGN Romgaz şi până la data expirării CCM la nivel de Romgaz (28.02.2014).

La data de 21.03.2014 s-a încheiat Acordul între Patronatul SNGN Romgaz S.A. şi Sindicatul Liber Romgaz Mediaş, reprezentant al salariaţilor SPEE Iernut, Acord prin care au fost stabilite drepturile şi obligaţiile salariaţilor SPEE Iernut, fiind întocmit procesul-verbal de negociere a Contractului Colectiv de Muncă din data de 27.02.2014.

Acordul a fost încheiat în temeiul prevederilor art. 153 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora "Conform principiului recunoaşterii reciproce orice organizaţie sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizaţie patronală orice alte tipuri de acorduri, convenţii sau înţelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părţilor şi ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizaţiilor semnatare."

Instanţa de contencios administrativ nu are posibilitatea de a verifica legalitatea Protocolului şi Acordului sus-menţionate în cadrul prezentei cauze, întrucât nu a fost declanşat un conflict de muncă în condiţiile Capitolului II din Legea nr. 62/2011 astfel că susţinerile intimatului potrivit cărora ar fi lovit de nulitate orice înţelegere dintre părţi nu prezintă relevanţă în procesul pendinte.

Ulterior, a fost încheiat Actul adiţional nr. x/2014 prin care s-a modificat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate SNGN Romgaz S.A. nr. 8400/28.02.2014, act prin care s-a stipulat ca o parte din sporurile şi adaosurile salariale reglementate de CCM la nivel de unitate să fie incluse în salariile de bază astfel cum au fost negociate prin contractele individuale de muncă.

Astfel, la punctul 5 se menţionează că o parte din sporurile şi adaosurile salariale, astfel cum fuseseră reglementate de CCM la nivel de unitate, au fost eliminate şi incluse în salariul de bază, fiind întocmite proiecte de act adiţional la contractele individuale de muncă ale fiecărui salariat.

Anterior încheierii Actului adiţional nr. x/2014, intimatul, care era încadrat pe funcţia de inginer principal, avea un salariu de bază lunar brut în cuantum de 2526 RON corespunzător clasei 33 treapta X din grila de salarizare, un spor pentru vechime în muncă de 15%, un spor pentru vechime neîntreruptă de 3% şi un spor pentru şef de echipă de 5%. În plus, intimatul beneficia de adaosuri salariale, respectiv, un adaos de Paşte, un adaos de "Ziua energeticianului", un adaos cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an, un ajutor material constând în contravaloare unei cote de energie electrică anuală de 3600 Kwh.

După încheierea Actului adiţional nr. x/2014, intimatul-pârât a beneficiat de un salariu de bază lunar în cuantum de 3484 RON corespunzător clasei 37-I nivel D, în care a fost inclus sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru şef de echipă, sporul de vechime neîntreruptă şi adaosurile salariale. Începând cu data intrării în vigoare a CCM înregistrat sub nr. x/29.12.2014, ca urmare a includerii în salariile de bază ale salariaţilor a sporurilor, adaosurilor şi a contravalorii gazelor, energiei şi gigacaloriei, salariaţii urmau să fie încadraţi în noile clase de salarizare conform sumelor rezultate în urma calculelor.

Analizând conţinutul Hotărârii contestate, nr. 603/09.12.2015 emisă de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, se constată că obiectul sesizării a constat în faptul că petentul s-a considerat discriminat prin modificarea salariului, în urma excluderii sporurilor, efectuându-se comparaţia cu un alt salariat care ocupa aceeaşi funcţie în cadrul aceleiaşi societăţi.

La capitolul V din Hotărârea contestată, intitulat "Motivele de fapt şi de drept", Colegiul director al CNCD a reţinut că, în urma modificărilor aduse contractelor de muncă, ar fi apărut o diferenţă salarială între salariul de încadrare în ceea ce îl priveşte pe petiţionar şi o altă persoană angajată la această societate, pe aceeaşi funcţie, fără însă a fi nominalizată persoana respectivă. De asemenea, în descrierea faptei, s-a reţinut că petentul avea dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi salariale şi că nu ar exista o justificare obiectivă privind neacordarea unor sporuri (pentru vechime în muncă, exercitarea unor funcţii de conducere, şef de echipă), fără să fie oferite alte detalii (ca de exemplu, numele persoanei care desfăşura aceeaşi activitate cu cea a petentului, drepturile salariale ale acesteia, comparativ cu cele ale petentului, din care să se deducă faptul că acel salariat ar fi beneficiat de sporuri şi că ar fi lucrat în aceleaşi condiţii ca şi petentul).

Deşi în cuprinsul Hotărârii contestate se face vorbire, în cadrul efectuării testului comparativ, de situaţia drepturilor salariale ale petentului raportat la un singur salariat, instanţa de fond, în cadrul considerentelor hotărârii recurate, face referire la mai mulţi colegi ai petentului, fără să specifice care sunt aceştia, ce funcţii deţin şi care sunt drepturile lor salariale, nefăcându-se nicio analiză a modului în care ar fi îndeplinite condiţiile existenţei unei stări de discriminare şi extinzându-se presupusa faptă contravenţională cu depăşirea cadrului fixat chiar prin Hotărârea contestată. În acest context, nu se pot reţine ca fiind întemeiate afirmaţiile intimatului din întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, prin care efectuează o comparaţie între veniturile sale salariale şi cele ale altor salariaţi atât timp cât nici prin prin Hotărârea contestată şi nici prin sentinţa recurată nu se reţin aceste aspecte, înscrisurile depuse nefiind concludente.

Instanţa de fond a reţinut că nu a fost justificată metoda stabilirii salariului prin includerea adaosurilor şi sporurilor salariale în salariul de bază, în condiţiile în care nu a fost sesizată cu verificarea legalităţii Actului adiţional nr. x/2014 prin care au fost modificate clauze din Contractul Colectiv de Muncă şi prin care s-a stabilit includerea unor sporuri şi adaosuri în salariul de bază. În mod generic, prima instanţă a reţinut că salariaţii preluaţi de la SPEE Iernut nu ar fi beneficiat de aceleaşi drepturi suplimentare stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă pe care le aveau angajaţii Romgaz, fără să indice care sunt aceste drepturi, fără să se indice care sunt atribuţiile concrete ale salariaţilor respectivi, comparativ cu cele ale petentului, pentru a putea verifica dacă persoanele se află în situaţii analoage şi comparabile, şi fără să analizeze în mod temeinic dacă sunt întrunite condiţiile săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

În jurisprudenţa CEDO s-a statuat că tratamentul nefavorabil reprezintă un factor relevant la stabilirea discriminării atunci când este rezultatul efectuării comparaţiei cu tratamentul aplicat unei alte persoane aflate într-o situaţie similară. Astfel, în analiza îndeplinirii condiţiilor constatării stării de discriminare în cadrul raporturilor de muncă, nu este suficient a fi reclamată neacordarea unor drepturi salariale, ci trebuia demonstrat că salariul este mai mic decât cel al unei alte persoane angajate în vederea îndeplinirii unei sarcini similare de către acelaşi angajator, persoană care trebuia nominalizată.

Recurenta a argumentat în mod temeinic faptul că după preluarea SPEE Iernut, o parte dintre salariaţi au rămas cu locul de muncă la SPEE Iernut iar, potrivit Procesului-verbal de negociere din data de 25.07.2014, ajutorul material constând în contravaloarea energiei electrice şi gigacaloriei este specific industriei producătoare de energie electrică, spre deosebire de ajutorul material de gaze care este specific industriei producătoare de gaze naturale. Mai mult, din motivarea Hotărârii contestate se poate observa că emitentul acesteia a reţinut apărările părţii reclamate prin care a arătat că, până la data de 01.08.2014, în cadrul societăţii se aplicau trei grile de salarizare diferite, aplicate pentru activităţi diferite (gaze, energie electrică, servicii), iar începând cu data de 01.08.2014 a fost creată o grilă nouă de salarizare pentru Sucursala de Producţie Energie Electrică Iernut.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor intimatului pârât, se constată că activităţile desfăşurate de salariaţii recurentei nu erau identice şi nu pot fi astfel, comparabile, salarizarea acestora fiind în mod obiectiv diferită, în funcţie de activitatea pe care o desfăşurau, modificările salariale neavând un caracter discriminatoriu aşa cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.

Drepturile salariale au fost negociate cu reprezentanţii salariaţilor iar aplicarea unei grile de salarizare diferită salariaţilor preluaţi de la SPEE Iernut nu poate fi în mod automat, constatată ca având un efect discriminatoriu, fără a fi dovedită întrunirea condiţiilor pentru constatarea stării de discriminare în urma analizării modului concret în care a fost aplicată grila, raportat la activităţile desfăşurate de salariaţi, care trebuie să aibă activitate similară sau cel puţin comparabilă iar, potrivit art. 130 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă, "formele concrete de salarizare şi categoriile de salariaţi pe locuri de muncă se stabilesc la nivelul societăţii, cu acordul sindicatului".

În consecinţă, recurenta a demonstrat faptul că, aplicarea unor grile diferite de salarizare a fost efectuată cu o justificare obiectivă şi rezonabilă, raportat la specificul diferit al activităţilor desăşurate în cadrul societăţii, diferenţa de tratament neavând, astfel, caracter discriminatoriu, hotărârea primei instanţe fiind dată cu aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ, se va casa sentinţa recurată iar în rejudecare, se va admite acţiunea reclamantei şi se va dispune anularea Hotărârii nr. 603/09.12.2015, emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ împotriva sentinţei nr. 250 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Admite acţiunea reclamantei şi dispune anularea Hotărârii nr. 603/09.12.2015, emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2019.