Salary recalculation suit against border police assigned to Alba Tribunal on claimant-domicile jurisdiction

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A. si alţi 607 - printre care şi B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timişoara:

- obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi - membri de sindicat, care sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti, ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Timişoara, la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (5)1, art. 5 alineatele (l1) şi (l2) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia I. C. civ..J., Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR

nr. 794 din 15 decembrie 2016.

- obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Format prin disjungere din dosarul sus-menţionat, dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 1776 din data de 14 martie 2019, instanţa admiţând excepţia necompetenţei sale teritoriale în cauza formulată de reclamantul B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara şi declinând competenţa în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data învestirii instanţei şi, având în vedere faptul că Legile nr. 188/1999 şi nr. 153/2017 nu conţin norme de competenţă derogatorii de la norma de drept comun, dar şi domiciul din judeţul Alba al reclamantului, a apreciat că Tribunalul Alba este competent teritorial.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 292 din data de 29 mai 2019 Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, a constatat conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut calitatea de reclamant a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. - persoană juridică de drept privat, care, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

A mai apreciat instanţa că în speţă nu sunt incidente prevederile 10 alin. (4) din acelaşi act normativ, având în vedere calitatea procesuală a sindicatului, confirmată şi prin Decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013-RIL.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. pentru membrul său de sindicat - reclamantul B. îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al

Poliţiei de Frontieră Timişoara la acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, Decizia I. C. civ..J., Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se reţine aplicabilitatea normelor cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 24.10.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus enunţat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. nu are calitatea de reclamant, ci pe cea de reprezentant al acestuia (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al dreptului pretins, dar şi interesul promovării acţiunii.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, dispoziţii ce au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că reclamantul a solicitat plata unor drepturi băneşti izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că la momentul formulării acţiunii acesta avea domiciliul jud. Alba, localitate în raza teritorială a Tribunalului Alba, Înalta Curte constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I - în numele membrului de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.