EU funding financial correction notification deemed actionable administrative act; appeal allowed and case remanded.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba iulia la data de 30.09.2016 reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judeţean Sibiu, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar Pentru Promovarea Societăţii Informaţionale anularea adresei (deciziei nr. x/17.08.2016) emisă de pârât în cadrul Proiectului "E - Registru. Realizarea şi implementarea unui sistem informatic integrat la nivelul Consiliului Judeţean Sibiu şi a UAT- urilor partenere pentru gestionarea Registrului agricol în format electronic" - SMIS 48354 - prin care s-a stabilit aplicarea unei corecţii financiare în procent de 25% din valoarea contractului de furnizare nr. 15.500/29.10.2014 încheiat între Judeţul Sibiu şi Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.R.L. - S.C. D. S.R.L., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru dovedită prin chitanţa depusă la dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 18 din 3 februarie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judetean Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză se solicită anularea adresei nr. x/2016 pe care reclamantul o califică drept decizie si a notificării nr. x/2016 prin care a fost propusă spre aplicare o corecţie financiara de 25% din valoarea contractului. Prin notificarea emisă, pârâtul a constatat anumite nereguli în desfăşurarea contractului, fiind înştiinţat reclamantul în acest sens, fără ca actul să producă efecte juridice, în sensul O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum se menţionează în finalul actului, fiind menţionat că înscrisul nu constituie proces-verbal/notă de constatare a neregulilor .

Cum nu a fost emis un proces-verbal sau notă de constatare, s-a apreciat că notificarea contestată nu întruneşte elementele unui act juridic administrativ, nefiind producător de efecte juridice, ci poate fi apreciată drept operaţiune administrativă premergătoare şi pregătitoare pentru emiterea actului administrativ de aplicare a corecţiei respective.

Din continutul actelor atacate reiese că pârâtul propune şi nu stabileşte corecţia financiară, precum şi din indicaţiile oferite reclamantului, în sensul că împotriva raportului de control se pot depune observaţii/comentarii în termen de 15 zile calendaristice de la comunicare şi nu termenul de 30 de zile prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 pentru exercitarea contestaţiei administrative privită ca o cale administrativă de atac împotriva unui act administrativ vătămător în drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judeţean Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa, în mod nelegal, a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă, pe motiv că notificările contestate nu sunt acte administrative deşi, prin notificarea nr. x/2016 se consemnează faptul că "faţă de cele prezentate se aplică o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de achiziţie nr. x/29.10.2014", iar denumirea notificării nr. x/2016 este chiar "Notificare cu privire la menţinerea corecţiei financiare de 25% aplicată la valoarea contractului nr. x/29.10.2014".

A mai apreciat recurentul că actele contestate sunt acte administrative emise în cadrul activităţii de prevenire a neregulilor reglementată de Capitolul II al O.U.G. nr. 66/2011 şi ele produc toate efectele juridice aferente, câtă vreme în cuprinsul acestora se vorbeşte despre măsura aplicării corecţiei, iar nu despre propunerea de aplicare a corecţiei financiare.

Mai mult decât atât, notificarea este singurul act prin care autoritatea contractantă a fost înştiinţată cu privire la măsura aplicării corecţiei, iar aceasta a produs efectele unui veritabil act administrativ, în sensul că valoarea corecţiei financiare de 25% a fost refuzată de la rambursare, autoritatea contractantă fiind în mod evident prejudiciată.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate în cauză a fost întemeiată pe constatarea că, în speţă, nu a fost emis un proces-verbal, ci numai proiectul acestui act, privit ca intenţie a organului de control în sensul aplicării unei corecţii reclamantului, apreciindu-se că actul atacat nu este un act administrativ astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004 şi, ca atare, nu poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21:

"(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

…

(19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(20) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

(21) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare trebuie să conţină următoarele elemente: denumirea autorităţii emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanţei bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele şi semnătura conducătorului autorităţii emitente, ştampila autorităţii emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi autoritatea la care se depune contestaţia, menţiuni privind punctul de vedere al debitorului şi poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) şi (15)."

În mod evident, notificarea nr. x din 30.03.2016, deşi emisă în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie proces-verbal de constatare şi, prin urmare, un act administrativ - titlu de creanţă producător de efecte juridice în sensul legii contenciosului administrativ, întrucât prin acest document s-a stabilit debitorul şi a fost aplicată o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului încheiat între reclamantul Judeţul Sibiu în calitate de achizitor şi Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.R.L. - S.C. D. S.R.L. în calitate de furnizor.

Mai mult decât atât, suma aferentă corecţiei financiare de 25% a fost reţinută de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale . Drept urmare, un astfel de act poate şi a fost supus contestaţiei administrative.

Astfel, punctul de vedere înregistrat sub nr. x/19.04.2016 formulat de reclamant la Notificarea nr. x/30.03.2016 emisă de pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională poate fi asimilat contestaţiei administrative.

De asemenea, prin notificarea nr. x/17.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei (punct de vedere) chiar intimatul-pârât reţine că reclamantul a formulat în fapt o contestaţie/plângere prealabilă împotriva actului administrativ contestat în cauză, hotărând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea ca legală a măsurii de aplicare a corecţiei financiare .

În acest context, deşi autoritatea pârâtă nu a întocmit un proces-verbal propriu-zis de constatare nereguli şi de stabilire creanţe bugetare, apare evident că reducerea procentuală de 25%, aplicată urmare verificărilor efectuate, a fost menţinută de organele administrative după cum rezultă din chiar decizia de soluţionare a contestaţiei.

A considera inadmisibil demersul judiciar al recurentului-reclamant numai pentru că autoritatea publică nu şi-a intitulat corect actul emis, deşi ulterior a emis notificare de menţinere a sancţiunii aplicate, reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la justiţie al părţii şi, implicit, a posibilităţii acesteia de a formula critici faţă de corecţia financiară stabilită, ceea ce contravine art. 6 din C.E.D.O.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea soluţionării fondului litigiului, urmând ca instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere toate apărările şi susţinerile părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Judeţul Sibiu, prin Consiliul Judeţean Sibiu, împotriva sentinţei nr. 18 din 3 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.