Non-compliance with judicial stamp duty requirements as decisive ground for annulment of administrative appeal against ministry control report

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 27.10.2016, reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, revocarea în parte a raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016, respectiv revocarea măsurilor nr. 1, 2, 3, 5, 7, 8 şi 9 din raport, precum şi suspendarea executării raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016 până la soluţionarea definitivă a acţiunii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 13 din 30 ianuarie 2017 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii şi, ca atare, a respins ca neîntemeiată şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii referitor la punctele 1, 8, 9 din raportul de control, invocată de pârâtă.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimat

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, respectiv revocarea în parte a raportului de control nr. V.V.V. 2872/12.08.2016 întocmit de Corpul de Control din cadrul Ministerului Sănătăţii.

În motivarea recursului, s-a arătat în esenţă că hotărârea este rezultatul interpretării eronate a situaţiei de fapt şi a legislaţiei în materie, în contextul în care actul administrativ emis de Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii produce efecte juridice, în sensul modificării sau stingerii unor raporturi juridice şi poate sta la baza emiterii unor acte juridice ulterioare.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac

Examinând excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 19.09.2019, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, "(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat;.", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 24.10.2018 s-a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicarea sancţiunii anulării căii de atac.

Pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Sapoca împotriva Sentinţei nr. 13 din 30 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - OB