Pension calculation software disclosure claim assigned to claimant's domicile tribunal under Law No. 544/2001 special jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la data de 02.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, obligarea acesteia pârâta să îi pună la dispoziţie aplicaţia informatică utilizată la stabilirea pensiilor, astfel cum prevede art. 190 din Legea 263/2010.

Prin încheierea din 05.02.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 378 din data de 4 aprilie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a I-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

În considerentele acestei sentinţe s-au reţinut normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că pârâta Casa Naţională de Pensii Publice este un organism central, aflat în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa nr. 131 din data de 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sens în care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea are ca obiect obligarea pârâtei de a pune la dispoziţia reclamantului aplicaţia informatică utilizată la stabilirea pensiilor, conform dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, respectiv o informaţie de interes public, sens în care reclamantul a şi indicat, ca temei juridic al cererii, dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

Astfel, instanţa a reţinut că în speţă se aplică normele de competenţă prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care nu disting după rangul autorităţii sau instituţiei publice.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă speţei, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiunea prin care a solicitat obligarea pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice să îi pună la dispoziţie aplicaţia informatică utilizată la stabilirea pensiilor, astfel cum prevede art. 190 din Legea 263/2010.

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 05 februarie 2019, în faţa Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamantul A. a indicat, ca temei de drept al cererii sale, dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

În consecinţă, obiectul cauzei îl reprezintă refuzul instituţiei publice pârâte de a răspunde cererii reclamantului de comunicare a unor informaţii de interes public, cererea acestuia fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informaţiilor de interes public.

Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informaţiilor de interes public, precum şi procedura de urmat în situaţia încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din lege:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice."

Aceste norme de competenţă derogă de la normele generale de competenţă şi stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorităţii pârâte.

Prin urmare, din punct de vedere al competenţei teritoriale, în cauză, reclamantul a ales să se adreseze tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Dâmboviţa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - OB