Negative jurisdictional conflict resolved: Administrative court to hear military pension recalculation challenge

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 03.04.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la anularea Observaţiei 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, ca fiind neconstituţională, observaţia anulând prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale la anularea Deciziei de recalculare nr. 87657/5 din 10.11.2017, respectiv recalcularea de către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale a pensiei sale, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum şi recalcularea cuantumului pensiei, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. II alin. (3) pct. (b) din Legea nr. 152/2017, începând cu data intrării în vigoare a legii - 30 iunie 2017.

Referitor la primul capăt de cerere, privind obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la anularea Observaţiei 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus disjungerea şi formularea unui dosar distinct, nr. x/2018

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 7226/10.10.2018, pronunţată în dosarul x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe a reţinut că, în speţă, capetele de cerere referitoare la anularea deciziei de recalculare nr. 87657/5 din data de 10.11.2017 emise de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi cele referitoare la recalcularea drepturilor de pensie, au caracter accesoriu faţă de capetele de cerere privind anularea observaţiei nr. 1 din anexa 1B la ordinul M25/25.02.2016 emis de Ministerul Apărării Naţionale.

În raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine curţii de apel, întrucât Ordinul nr. M25/25.02.2016 emis de Ministerul Apărării Naţionale aparţine unei autorităţi publice centrale. Instanţa a ţinut seama în adoptarea acestei soluţii şi de prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 583 din data de 18.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, 8, 16 şi 18 din Legea nr. 554/2004, rezultă că materia contenciosului administrativ este incidentă în măsura în care sunt supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate, iar potrivit prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actele emise de autorităţile publice sunt supuse controlului instanţelor de contencios administrativ numai în măsura în care sunt emise în regim de putere publică, refuzul nejustificat (act administrativ asimilat) poate fi cenzurat în baza Legii nr. 554/2004, numai în măsura în care a fost exercitat în temeiul puterii publice, respectiv dacă este în legătură cu un raport de drept administrativ, condiţie neîndeplinită în speţă.

S-a mai reţinut că litigiul de faţă are ca obiect un drept decurgând din raporturile de asigurare socială a reclamantului.

De asemenea, instanţa a avut în vedere prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010, apreciind că pretinsele refuzuri nejustificate nu au fost emise de autorităţile pârâte în regim de putere publică, în vederea executării sau organizării legii, precum şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 290/2018 (punctul 2).

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenţei materiale.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la anularea Observaţiei 1 din Anexa 1b la Ordinul M 25 din 15 februarie 2016.

Analizând aspectele invocate de cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată se circumscrie cadrului procesual al unei acţiuni în contencios administrativ, aşa cum este configurat prin art. 52 din Constituţia României, art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanţă.

Or, în cauza de faţă, se constată că actul atacat, respectiv Ordinul M 25 din 15 februarie 2016, ordin comun ce îl are ca emitent şi pe Ministerul Apărării Naţionale, reprezintă un act de autoritate, emis în regim de putere publică şi în executarea în concret a legii, respectiv a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Analizând dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că o altă cerinţă ce reiese din acest text de lege, pentru a fi în prezenţa unei acţiuni circumscrise sferei dreptului administrativ, o reprezintă aceea ca emitentul actului atacat sau entitatea care nu a soluţionat în termen o cerere a petentului să fie o autoritate publică, condiţie, de asemenea, îndeplinită, întrucât este vorba despre Ministerul Apărării Naţionale, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, conform Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale.

Contrar celor reţinute de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile doar raporturilor de dreptul administrativ, câtă vreme legiuitorul nu a făcut o asemenea distincţie nicăieri în cuprinsul Legii contenciosului administrativ, singurele condiţii fiind acelea ca: entitatea emitentă a actului administrativ sau căreia i se reproşează nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, să fie o autoritate publică; să fie vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat; partea reclamantă să pretindă o vătămare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că litigiul de faţă se circumscrie contenciosului administrativ, iar competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât emitentul actului administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. M25/25.02.2016, este Ministerul Apărării Naţionale, organ de specialitate al administraţiei publice centrale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.