Jurisdictional conflict over ASF administrative acts: competence assigned to Court of Appeal of Constanța based on plaintiff's domicile

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.11.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1212/10.10.2018 de soluţionare a plângerii prealabile şi a Deciziei nr. 1095/13.09.2018, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi suspendarea executării celor două decizii până la soluţionarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 595 din 18.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

În motivarea sentinţei de declinare s-a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă anularea unei decizii emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 93/2012 şi cum dispoziţiile art. 213 din O.U.G. nr. 192/2012, prevăd că deciziile şi orice alte acte administrative emise de A.S.F. se contestă conform Legii nr. 554/2004, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acţiunii (13.11.2018).

De asemenea, a apreciat că nu pot fi aplicate cu prioritate dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, dat fiind faptul că O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările specifice anterioare, dar a prevăzut în art. 28 că dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă se completează cu legislaţia care reglementează activitatea autorităţilor care se desfiinţează, după caz, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor ordonanţei.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 98/CA din data de 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, în soluţionarea acţiunii privind pe reclamantul A. şi pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 din O.U.G. nr. 93/2012, şi, cum actul administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamant priveşte retragerea aprobării acordate în vederea dobândirii calităţii de membru în consiliul de administraţie a unei instituţii ce face obiectul de reglementare al Legii nr. 297/2004, acordarea aprobării şi retragerea acesteia reprezintă chestiuni reglementate expres prin Regulamentul ASF nr. 14/2015, care prevede la art. 11 alin. (4) că decizia de aprobare sau de respingere a cererii poate fi contestată la A.S.F. în termen de 30 zile de la data comunicării, respectiv atacată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a apreciat că aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi cu art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, norme speciale în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi care se aplică cu prioritate.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1212/10.10.2018 de soluţionare a plângerii prealabile şi a Deciziei nr. 1095/13.09.2018, emise de pârâtă, precum şi suspendarea executării celor două decizii până la soluţionarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzelor ce privesc deciziile şi orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte reţine că, în actualul context legislativ, O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-şi apartenenţa la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 din actul normativ anterior indicat, acestea se completează cu legislaţia care reglementează activitatea autorităţilor care se desfiinţează, în măsura în care acestea nu vin în contradicţie cu prevederile sale.

Văzând dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prevederi care stabilesc competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii sunt în opoziţie cu toate celelalte prevederi referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicţie cu prevederile art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului (municipiul Constanţa), astfel cum impun prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi va dispune în consecinţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.