Annulment of integrity assessment report; violation of right to defense due to denial of medical postponement

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 200/2016 din 22 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscala a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanţă a soluţionat cauza fără respectarea dreptului său la apărare, fără o cercetare a procesului şi fără a intra pe fondul cauzei. În subsidiar, solicită admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea recursului arată că la primul termen de judecată a depus o cerere de amânare, motivată atât de lipsa de apărare, cât şi din motive medicale, dar instanţa nu a ţinut cont de această cerere de amânare şi a trecut la judecarea cauzei, deşi a depus actele medicale în susţinerea cererii.

Mai arată că, întrucât instanţa a rămas în pronunţare la primul termen de judecată, nu a administrat probe şi nici nu a cercetat fondul cauzei, deşi prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea de probe.

Astfel, recurentul-reclamant consideră că i-a fost afectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, sens în care invocă art. 6 şi art. 14 din CEDO, precum şi art. 222 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, arată că raportul de evaluare contestat este netemeinic, având în vedere că începând cu data de 01.09.2000 a fost angajat al Şcolii cu clasele I-VIII Botiza, pe post de secretar cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar începând cu data de 01.02.2012 postul a fost împărţit într-un post cu jumătate de normă de secretar şi unul cu jumătate de normă de contabil. Mai arată că în data de 01.07.2012 a fost ales viceprimar al Comunei Botiza, iar contractul de muncă de la şcoală i-a fost suspendat pe perioada mandatului, conform deciziei nr. 20 din 01.07.2012.

Susţine că, întrucât şcoala a rămas fără secretar şi contabil, iar procedura de ocupare a acestor posturi dura mai mult de trei luni, timp în care desfăşurarea activităţii ar fi fost îngreunată, a semnat un contract de prestări servicii, respectiv convenţia civilă nr. 326 din 03.07.2012, şi nu un contract de muncă, astfel cum prevede art. 82 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003. Precizează că, deşi convenţia a prevăzut o perioadă de 3 luni, aceasta s-a derulat pe o durată de doar două luni, întrucât a fost organizat concurs, motiv pentru care este de acord să restituie retribuţia aferentă acestor două luni.

Referitor la calitatea de comerciant persoană fizică, respectiv de reprezentant al întreprinderii individuale pe care o deţinea, arată că activitatea acesteia a fost suspendată conform certificatului nr. x din 18.01.2016 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, astfel că nu se poate reţine, în ceea ce îl priveşte, cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 82 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare.

5. Excepţiile invocate

Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepţia prescripţiei răspunderii administrative şi disciplinare.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care precizează că excepţia prescripţiei răspunderii a fost invocată de către recurentul-reclamant direct în calea de atac a recursului şi, întrucât nu este o excepţie de ordine publică, apreciază că a fost tardiv invocată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016.

Cererea de recurs formulată de către reclamant a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Examinând criticile recurentului în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Astfel, pentru primul termen de judecată acordat în faţa instanţei de fond, reclamantul a formulat o cerere de amânare a judecăţii cauzei, prin care a invocat atât lipsa de apărare, cât şi motive medicale, în dovedirea cărora a ataşat o adeverinţă medicală.

Potrivit dispoziţiilor art. 222 C. proc. civ.:

"(1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.

(2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

În speţă, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod greşit a apreciat că adeverinţa depusă de reclamant nu face dovada unor motive temeinice, ce nu sunt imputabile părţii, în sensul textului de lege mai sus arătat, câtă vreme diagnosticul viza "fracturi costale multiple hemitorace stâng", ceea ce făcea imposibilă deplasarea acestuia, cu atât mai mult cu cât adeverinţa medicală a fost eliberată la data de 03.06.2016, iar termenul de judecată a fost la 08.06.2016.

Prin urmare, actul medical ataşat cererii de amânare a judecăţii probează realitatea motivelor medicale, instanţa fiind obligată să amâne judecarea cauzei în vederea respectării dreptului la apărare al părţii.

Pe de altă parte, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea unui probatoriu, constând în proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul luat pârâtei şi proba cu martori, asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat, cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, precum şi a respectării dreptului la apărare al părţilor.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în contextul dat, amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise nu este în măsură să asigure dreptul efectiv la apărare al părţii, sens în care se impunea admiterea cererii de amânare şi acordarea unui termen.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în acest mod fiind cauzată părţii reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

Având în vedere soluţia dată în cauză, instanţa de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ori a excepţiilor invocate în recurs, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 200/2016 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.