Nullity of appeal for insufficient judicial tax on regulatory sanction challenge

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data 23.09.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 1898/12.08.2015 emise de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care reclamantului i-a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei ASF nr. 1122/05.06.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 160 din data de 03.02.2016, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, cât şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A., solicitând anularea deciziei de sancţionare contestate sau transformarea amenzii în avertisment.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală şi că prin neconvocarea A.G.A. nu a adus niciun prejudiciu.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentei la data de 04.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 80 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2019 recurenta nu a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca insuficient timbrat, a recursului declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 20 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.